Jordi Savall

Jordi Savall 3571.jpg, originally uploaded by hansspeekenbrink.

Jordi Savall: „Muzica lui Cantemir e formidabilă“
Monica Isăcescu

Jordi Savall este una dintre cele mai polivalente personalităţi muzicale ale contemporaneităţii
Supranumit „Rege al muzicii vechi“, violistul a înregistrat muzica lui Dimitrie Cantemir pe CD-ul „Cartea ştiinţei muzicii“, care include nouă piese scrise de marele cărturar, într-un sistem de notaţie inventat chiar de el. Artistul a înregistrat muzica la propria casă de discuri, Alia Vox, în noiembrie 2009. CD-ul„Istanbul. Dimitrie Cantemir - Le livre de la science de la musique“ va fi disponibil la începutul lui septembrie în Librăriile Humanitas din Bucureşti şi din ţară.

Proiectele dvs. sunt în majoritate dedicate muzicii vechi occidentale. Nu vi s-a părut că intraţi într-o lume radical diferită în momentul în care aţi pornit proiectul „Istanbul - Dimitrie Cantemir: Cartea ştiinţei muzicii"?

Jordi Savallmuzicasolist concertistprofesorcercetătorcompozitordirijor
Da, bineînţeles. Eu m-am bazat în special pe repertoriul pentru viola da gamba în muzica occidentală. De la începutul studiului meu împreună cu Ansamblul Hesperion XXI, între anii 1970-1974, am fost preocupaţi de legăturile dintre muzica occidentală şi cea orientală, pentru că prima noastră înregistrare pe care am realizat-o în acea perioadă pentru casa EMI, în colecţia Reflex, a fost un dublu album dedicat Spaniei creştine, catolice şi evreilor spanioli, sefarzilor.

Exista multă muzică a sefarzilor conservată de tradiţiile orale, cu precădere în ţările orientale. În ţări ca Spania, unde populaţiile orientale precum cele musulmane şi cele iudaice au fost o parte importantă a culturii noastre timp de secole, avem o sensibilitate deosebită pentru aceste tradiţii, ceea ce ne permite să abordăm studiul şi apropierea faţă de aceste culturi, inclusiv faţă de cea otomană, într-o manieră mai sensibilă.

Cum s-a născut interesul dvs. pentru Dimitrie Cantemir şi care au fost paşii acestei cercetări?

Cred că interesul meu pentru Cantemir a apărut odată cu primele piese pe care le-am ascultat din creaţia lui, în 1989. Am început să cunosc colecţia pe care a alcătuit-o în epocă şi am fost surprins să observ aceste muzici orientale, de tradiţie orală, cu atât mai mult cu cât erau rezultatul culegerii nu a unui muzician turc, ci a unui cărturar român, care concepuse un studiu atât de interesant asupra muzicii otomane din acea vreme.

Am fost foarte surprins. Acest lucru s-a transformat într-un adevărat şoc când am consultat un volum ce cuprindea piesele pe care el le-a cules, sistemul de notare pe care Cantemir l-a inventat, aproximând până aproape de perfecţiune maniera de interpretare a acestei muzici, tonalităţile, modurile, ritmurile, înălţimile, toate erau absolut formidabile. Şi toate acestea mi-au permis ca împreună cu interpreţii turci, marocani sau francezi să aprofundez studiul acestei muzici.



Alături de Ansamblul Hesperion XXI

Pentru acest proiect, aţi fost tentat dvs. sau membrii Ansamblului Hesperion XXI să cântaţi pe instrumente specifice zonei islamice (tambur, ney, ud, santur)?

Eu personal nu am cântat pe instrumentele pe care le-aţi amintit. Am cântat doar pe instrumentele pe care le cunosc de-o viaţă, ce provin din Evul Mediu şi sunt instrumente cu coarde. Este vorba despre rebab, vielă, care au pătruns în Europa, în secolele VIII-IX, din lumea orientală. Deci în Evul Mediu, aceste instrumente erau mânuite atât de către interpreţi occidentali, cât şi de cei orientali.

Aţi învăţat uşor să cântaţi la aceste instrumente?

Eu nu am făcut decât să învăţ felul în care ele sunt folosite în lumea din care provin, într-un mod specific: viela, lira cu arcuş şi să înţeleg raportul dintre registre. În privinţa celorlalte instrumente - ud, santur, ney, tambur, canun - ele au fost mânuite de interpreţi specializaţi, pentru că este vorba de o tradiţie profundă, nu este un lucru care se învaţă uşor. Ansamblul acestor lucrări, aproximate după tradiţiile orale muzicale din Evul Mediu, a permis acest rezultat într-adevăr deosebit, pentru că proiectul Cantemir pe care noi l-am realizat este o abordare modernă asupra muzicii din perioada otomană, nu pentru că este legat de tradiţiile actuale, ce constituie o deformare a celor din secolele al VIII-lea şi al IX-lea, ci pentru că reprezintă o privire asupra secolului al XVII-lea, văzut prin prisma Evului Mediu şi a Renaşterii.

Deşi l-aţi intitulat „Dimitrie Cantemir. Istanbul. Cartea Ştiinţei muzicii", CD-ul este gândit ca un dialog între muzica instrumentală savantă de la curtea otomană din secolul al XVII-lea şi cea tradiţională.

Semnificaţia este aceea de a aminti că, spre deosebire de prezent, unde întâlnim o separare clară în muzică între cultura populară şi cea savantă, în acea epocă nu exista această separare. Pe atunci, aceiaşi muzicieni interpretau creaţii populare şi savante şi exista o inspiraţie reciprocă între cele două culturi. Toate muzicile savante din Evul Mediu şi din Renaştere sunt legate între ele. Am făcut aceste constatări în procesul de documentare, citind comentariile din textele de epocă, aşa cum sunt şi cele ale lui Cantemir, şi explicaţia că muzicienii de la curte, care erau favorizaţi, cei mai bine văzuţi, nu erau neapărat turci, ci unii precum Cantemir, care era român, sau alţii de origine sefardă, de origine greacă sau armeană.

„Toată lumea este uimită"

Care au fost sursele dvs. în privinţa sonorităţii muzicii acestui proiect?

Orchestraţia este bazată pe descrierile utilizate în epocă şi care continuă să fie utilizate şi astăzi. Ştim că deja în Cantigas de Santa Maria se menţionează că în Spania secolului al XII-lea se regăsea un melanj extraordinar între instrumente cu arcuş (vielă, rabab, rebeg), foarte diverse; avem totodată tot soiul de flaute, de rebab, canun, ţiteră, multe instrumente de percuţie. Nu este greu de imaginat această muzică, raportată la documente.

Care au fost criteriile în alegerea - dintre cele peste 350 de lucrări din „Cartea ştiinţei muzicii" - a pieselor pentru disc?

Criteriul a fost adesea acela al muzicii celei mai frumoase. Sunt conştient de asemenea că am avut o viziune oarecum particulară, nefiind o persoană de provenienţă otomană, ci cu un fel de a vedea lucrurile mai degrabă occidental. Mai întâi am selectat lucrările care mi s-au părut cel mai uşor de înţeles pentru o ureche occidentală. Am găsit lucrări foarte frumoase, dar în moduri atât de îndepărtate faţă de modurile actuale, încât deveneau foarte dificil de urmărit în ceea ce priveşte sensul melodic. Am fost conştient că realizez un proiect pentru un public larg, din Spania, din Franţa, Anglia sau Germania şi de aceea muzica trebuie să poată fi înţeleasă imediat. Proiectul Cantemir a fost precedat de patru-cinci ani de studiu, de reflecţie asupra muzicii, asupra contextului. Am studiat muzica armeană, sefardă şi lucrurile s-au aşezat la locul lor în timp.

Prezentaţi proiectul Cantemir în concertele dvs. Au fost reacţii din public care v-au surprins faţă de această muzică? Are succes?

Reacţiile pe care le-am receptat în toate ocaziile în care am prezentat acest program, precum şi ecourile pe care le-am avut cu privire la disc din partea specialiştilor, au fost entuziaste. Cred că toată lumea este uimită să descopere o muzică atât de frumoasă, de plină de energie, plină de nostalgie, cu mult caracter, foarte diferită de ceea ce cunoaştem în creaţia occidentală, şi în acelaşi timp să îl cunoască pe Cantemir care a fost o personalitate a epocii, cu o cultură impresionantă, multă ştiinţă şi muzicalitate. Cred că era momentul să se afle despre acest cărturar, cu vederi largi, iar la acea epocă era cu adevărat un personaj european, deschis tuturor culturilor europene.

În acest an, Istanbulul este una dintre Capitalele culturale europene. Aţi avut în vedere acest lucru când aţi demarat CD-ul Cantemir?

Nu am fost conştient de acest lucru. A venit într-un moment potrivit, dar a fost opera hazardului această coincidenţă în ceea ce priveşte apariţia discului şi statutul de capitală culturală al Istanbulului. Este o întâmplare fericită că după cei 10 ani în care am lucrat la acest proiect să se întâmple aşa.



Muzica de la curtea otomană, din secolul al XVII-lea

Prin proiectul „Cartea Ştiinţei Muzicii de Dimitrie Cantemir şi tradiţiile muzicale sefarde şi armene" s-a dorit, potrivit lui Jordi Savall, prezentarea muzicii instrumentale savante de la curtea otomană din secolul al XVII-lea, aşa cum a fost ea reţinută în lucrarea lui Cantemir.

Prin alăturarea în titulatura CD-ului a tradiţiilor muzicale sefarde şi armene s-a dorit un dialog şi cu muzica tradiţională a muzicienilor armeni şi a celor din comunitatea sefardă stabilită, după expulzarea din Regatul Spaniei în Istanbul sau Smirna.

„Cartea Ştiinţei Muzicii" a fost scrisă în limba turcă în perioada petrecută de cărturar la Istanbul şi cuprinde pe de o parte un studiu extrem de amplu asupra muzicii otomane, în ceea ce priveşte teoria, stilul şi formele existente. Pe de altă parte, volumul conţine 355 de piese, dintre care nouă îi aparţin chiar lui Cantemir, scrise într-un sistem de notaţie inventat chiar de el. „Cartea Ştiinţei Muzicii reprezintă cea mai importantă colecţie de muzică instrumentală otomană a secolelor al XVI-lea şi al XVII-lea, pentru unii poate doar un document de arhivă.

Viola da gamba, un sunet extraordinar

În anii '60, atunci când aţi început specializarea pe tărâmul muzicii vechi, erau foarte puţini cei care se arătau interesaţi de acest domeniu. Ce v-a încurajat să continuaţi? Nu aţi avut îndoieli că acest tip de muzică nu îşi va găsi adepţi?

Nu, pentru că muzica veche mi s-a părut foarte interesantă, ceea ce m-a făcut să nu-mi pun această problemă, ba dimpotrivă, atunci când am descoperit frumuseţea muzicii, în special a celei pentru viola da gamba scrisă de Couperin, de Marin Marais, de
Bach, din Evul Mediu, Renaştere, am fost convins că va prinde.

V-aţi apropiat de muzică la început studiind violoncelul. Ce v-a oferit în plus viola da gamba, pe care aţi preferat-o violoncelului?

Trebuie să vă spun că primul contact cu muzica l-am luat cântând cu vocea. Apoi vocea mi s-a schimbat, nu mai puteam cânta cu glasul de copil şi aşa am ales violoncelul care mi-a plăcut cel mai mult, pentru că semăna cu vocea, cred. După opt-nouă ani de violoncel, spre finalul studiilor mele în timpul cărora am interpretat multă muzică pentru viola da gamba, în multe aranjamente pe care le descoperisem, m-am întrebat ce fel de instrument este acesta pentru care se scrisese o astfel de muzică. Şi aşa am descoperit viola da gamba, sunetul ei extraordinar. Prin asta am recuperat o voce, un timbru mai rar folosit, o voce care tăcuse în acea epocă pentru că nimeni nu o mai făcea să cânte.

La ce anume lucraţi acum? Ce alte proiecte aveţi în pregătire?

În acest moment lucrăm şi prezentăm un proiect cu totul diferit. Se intitulează „Royaume oublié" şi aduce un omagiu culturii occitane şi catarilor, o regiune care odată era considerată eretică, iar credincioşii creştini erau persecutaţi într-o manieră îngrozitoare. Este un omagiu adus acestei culturi şi victimelor acestor persecuţii. Celălalt proiect la care lucrăm vizează legătura dintre Spania şi Lumea Nouă, muzica din Mexic, din America de Sud, stabilind o relaţie între muzica secolelor al XVI-lea şi al XVII-lea şi tradiţiile care au fost continuate în aceste ţări sud-americane şi care sunt încă de actualitate. Mai lucrăm la alte proiecte axate pe muzica clasică precum „Misa în si minor" a lui Bach, proiecte tratând muzica la curtea lui Ludovic al XV-lea şi altele.

În toamnă, la Iaşi

- Jordi Savall s-a născut în anul 1941 în regiunea spaniolă Catalunia
- A absolvit Conservatorul din Barcelona.
- Printre colaboratorii săi apropiaţi se numără soţia sa, soprana şi harpista Montserrat Figuéras, dar şi cei doi copii ai lor, Arianna Savall (soprană şi harpistă, la fel ca mama ei) şi Ferran Savall (lăută, teorbă şi chitară barocă).
- În decursul carierei, Jordi Savall a înregistrat peste 160 de CD-uri.
- Participarea sa la realizarea filmului „Tous les Matins du Monde" (regia: Alain Corneau, 1991) a adus filmului un Premiu César pentru cea mai bună coloană sonoră.
- Susţine peste 140 de concerte pe an, iar discografia se completează anual cu şase albume noi.
- În România a fost prezent cu două concerte, la Festivalul Internaţional „George Enescu", în 2007. Artistul va reveni în România la 30 noiembrie la Iaşi, unde va interpreta muzica lui Cantemir.
- CD-ul „Cartea Ştiinţei Muzicii" a fost înregistrat la casa de discuri a lui Jordi Savall, la Alia Vox, în noiembrie 2009.
- Preţul CD-ului „Istanbul. Dimitrie Cantemir - Le livre de la science de la musique", disponibil de la începutul lui septembrie în Librăriile Humanitas din Bucureşti şi din ţară, va fi de aproximativ 60 lei.
- Librăriile Humanitas sunt distribuitor exclusiv al casei de discuri a lui Jordi Savall, Alia Vox. Fragmente din CD-ul „Dimitrie Cantemir - Cartea ştiinţei muzicii" pot fi ascultate în cadrul emisiunii „Poveşti de succes ale muzicii" difuzate, la Radio România Cultural, în 15 şi 22 august, de la ora 15.00.
- Autoarea interviului este redactor la Radio România Muzical. CD-ul integral poate fi ascultat în arhiva online a emisiunii „Music box" difuzată în 29 martie 2010. (http://www.romaniamuzical.ro/emisiuni/).