de ianuarie 2007. Un om cu o vioara a cantat 6 piese de Bach in decurs
de circa 45 minute. In acest rastimp, circa 2000 oameni au trecut prin
metrou, probabil majoritatea in drum spre serviciu. Dupa circa 3
minute, un barbat de varsta mijlocie si-a dat seama ca cineva canta la
vioara. A incetinit, a ascultat cateva secunde, apoi a grabit pasul,
urmandu-si programul zilnic. Dupa inca 4 minute, violonistul a primit
primul dolar, daruit de o doamna, care i-a aruncat banii fara a se
opri din mers. Au trecut inca 6 minute si un tanar s-a sprijinit de un
perete din apropiere si l-a ascultat pret de cateva minute, apoi s-a
uitat la ceas si si-a reluat drumul. La distanta de 10 minute, un
baiat de circa 3 ani s-a oprit in fata violonistului, dar mama sa l-a
grabit. Cum copilul nu voia sa plece, mama l-a "luat pe sus" si si-au
continuat drumul, in timp ce copilul a intors de cateva ori capul dupa
violonist. Alti cativa copii s-au comportat similar, dar toti
parintii, fara nicio exceptie, i-au "luat pe sus" si au plecat. In
cele 45 de minute, doar 6 oameni s-au oprit sa-l asculte pe muzician
si circa 20 i-au dat bani, fara sa se opreasca. In total a strans 32
de dolari. Dupa 1 ora, violonistul s-a oprit si lucrurile au reintrat
in normal in metrou. Nimeni n-a stiut, dar << anonimul >> era Joshua
Bell, unul dintre cei mai buni violonisti ai lumii. El a cantat unele
dintre cele mai grele si frumoase piese compuse vreodata, folosindu-se
de o vioara valorand circa 3,5 milioane de dolari.. Cu 2 zile inainte,
la un concert sustinut de Joshua Bell la Boston, biletele se vandusera
cu -in medie- 100 dolari bucata. Acesta e un fapt real. << Evenimentul
>> cu Joshua Bell cantand incognito intr-o statie de metrou a fost
organizat la initiativa ziarului Washington Post, ca parte a unui
experiment social despre perceptie, gusturi si prioritatile oamenilor.
Intrebarile la care incerca sa raspunda experimentul sunt: intr-un loc
obisnuit, la o ora nepotrivita, reusim sa percepem frumusetea? Ne
oprim sa o apreciem? Recunoastem talentul in ciuda unui context
nefavorabil? Una din concluziile la care au ajuns initiatorii
experimentului ar fi: daca nu gasim un moment sa ne oprim din graba
noastra zilnica, pentru a asculta pe unul dintre cei mai buni
violonisti ai lumii, cantand unele dintre cele mai frumoase piese
compuse vreodata, cu unul din cele mai frumoase instrumente fabricate
...oare cate alte lucruri pierdem?
P.S.
textul e "Pearls Before Breakfast", un text-experiment cu care Gene
Weingarten de la Washington Post a câştigat în 2008 premiul Pulitzer
pentru feature writing.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu