Traducere // Translate

În România nu este promovat talentul, şi asta începând cu muzica clasică. Sunt foarte mulţi copii care studiază la şcoli de muzică şi n-au unde să se manifeste, să fie încurajaţi.

Mi-am făcut o formaţie, sau mai bine spus, m-am asociat unei formaţii a unui prieten bun, un foarte bun chitarist, Adi Manolovici. Sunt în căutare de clăpar, cu ocazia asta dau şi un anunţ. De Revelion voi cânta în Piaţa Mare a Bacăului. Lucrez şi cu mulţi copii în această perioadă, copii foarte talentaţi. Eu nu încurajez niciodată pe cineva fără talent. În general spun şi eu ce spun şi alţii: arta formează caractere.

Sunt un om care permanent încearcă să se cunoască pe sine şi să-şi cunoască şi bunele, şi relele. Omul care nu se cunoaşte pe sine nu va şti niciodată să întâmpine nici o critică, dar nici o laudă. Îşi va judeca cu suspiciune fie o critică, fie o laudă. Sunt foarte ambiţios, perfecţionist, nu renunţ niciodată la ceea ce ştiu că pot să fac, nici până la 100 de ani. Cred că şi la 100 de ani o să mor pe scenă. Acesta este crezul meu pe care-l urmez indiferent de regimul comunist sau de regimurile care se tot perindă prin România. Îmi urmez idealul şi asta le spun tuturor – dacă ai ceva vocaţie, urmează-ţi vocaţia.

Compoziţiile sunt consecinţa unei stări permanente. Un compozitor, ca şi un sportiv de performanţă sau un inventator, se află într-o stare de veghe permanentă. Un muzician este pregătit oricând să compună, dacă îi dai nişte impulsuri, impulsuri care vin din orice... şi din necaz, şi din bucurie sau dintr-o poveste auzită de la cineva. Eu în general scriu teme trăite de mine. Nu privesc în urmă. Prezentul e raportat la trecut, este inevitabil, dar nu îndrăznesc să mă uit în urmă. N-am ajuns la un moment în care să trag o linie şi să văd ce am făcut. E prea devreme...

Mă consider un om norocos. Există un destin... m-am născut cu un talent, deci din start sunt norocos. Dacă mai ai şi norocul să întâlneşti şi oameni care să te ajute în viaţă, cum a fost Titus Munteanu, căruia îi mulţumesc. Este un noroc să întâlneşti omul potrivit la locul şi timpul potrivit. Sunt foarte mulţi oameni cărora trebuie să le mulţumesc.

Pentru mine, timpul are o semnificaţie destul de relativă. Există doar un prezent. Am senzaţia că ce s-a petrecut acum 20 de ani parcă s-a întâmplat ieri, şi evenimentele recente mi se par mult mai îndepărtate. Nu percep timpul ca o curgere cronologică, ci ca un şir de evenimente emoţionale care mă fac să simt că trece mai repede sau mai încet.

Laurenţiu Cazan

Niciun comentariu: