Intii s-a manifestat indignarea. Spirite dintre cele mai subtiri (cum e scriitorul Tudor Octavian) s-au inflamat pe motivul ca Romania duce in Europa, pe banii ministerului Culturii, texte licentioase si antieuropene. Dupa socul nemultumitilor, a urmat incercarea de a ne lamuri. De fapt, cine este autoarea din spatele acelui fragment incriminat, publicat in brosura care a insotit participarea Romaniei la Bienala de la Venetia? Am aflat ca basarabeanca Nicoleta Esinencu este una din cele mai talentate scriitoare din Republica Moldova. Textele sale dramatice au stirnit, mai peste tot, controverse, entuziasme, contestari vehemente. Europa a fost cea care a incurajat-o sa scrie si sa-si spuna tot oful. Piesa Fuck you, eu.ro.PA a fost scrisa in Germania, la Stuttgart, la Akademie Schloss Solitude. Nicoleta Esinencu s-a nascut pe 17 decembrie 1978, la Chisinau, in Republica Moldova. Studii: Universitatea de Stat a Artelor din Moldova, in specialitatea Dramaturgie si Scenaristica. Secretar literar la Teatrul „Eugene Ionesco“ din Chisinau. Autoarea pieselor Cum sa scrii o piesa, Fuck you, eu.ro.Pa!, A saptea kafana (coautoare, impreuna cu Dumitru Crudu si Mihai Fusu). Potrivit regizorului Valeriu Pahomi, care a pus in scena, la Chisinau, textul Nicoletei Esinencu, monologul Fuck you, eu.ro.PA! ilustreaza criza de identitate a unei tinere nascute in regimul comunist, care nu se regaseste nici in noua Republica Moldova, nici in Europa.
Cum ai privit de la distanta la care te afli, in Germania, intregul scandal legat de acele doua pagini reproduse in brosura ce a insotit participarea Romaniei la Venetia, din Fuck you, eu.ro.Pa? Stiai ca fragmentul va fi inclus in acel reader alcatuit de Marius Babias?
Stiam ca textul va fi inclus integral. In cele doua exemplare ale reader-ului pe care le am acasa textul e integral. Ciudat, dar in ambele. In cazul dat exista doua posibilitati: sau cineva a rupt paginile din toate exemplarele care au ajuns in Romania (nu cred ca a fost o problema la vama) sau Romania a scandalizat pe baza a ceva ce n-a fost nici tinut in mina, nici vazut, cu atit mai mult citit (mare mi-ar fi mirarea). Nu eram departe cind a descoperit romanul ca o basarabeanca a facut ce-a facut cu Europa pe banii lui, eram la Chisinau, dar Chisinaul imi parea atit de departe de Bucuresti.
Crezi ca oamenii sint prea prosti sa nu-si dea seama ca se fac de ris criticindu-te?
Prosti sau romani? Nu stiu. Da’ tare mai seamana cu moldovenii.
Daca te-ai afla fata in fata cu domnul Tudor Octavian, cel mai vehement critic al tau, ce i-ai spune?
Iarta-ma!
Cind si cum s-a nascut textul Fuck you, eu.ro.PA?
Decembrie 2003, la Akademie Schloss Solitude, Stuttgart, in urma unui impact pu-ternic cu distribuitorul de tigari.
Ti-ai propus sa sochezi cu titlul ales – Fuck you,eu.ro.Pa – sau crezi ca acest titlu exprima o exasperare a celor din Estul Europei?
Europa aia, careia Romania se tot chinuieste sa-i intre in voie, n-a fost socata de nimic.
Ba dimpotriva, textul se monteaza, se citeste, se editeaza si culmea tot pe banii ei, ai Europei. Sincera sa fiu, ma bucur enorm ca, in sfirsit, Romania n-a cedat in fata marii Europe si s-a impus cu o parere proprie. Exasperarea celor din Est e un cliseu care nu ma intereseaza.
Din punctul meu de vedere, monologul tau este foarte bine scris, ar trebui sa fie mult mai des jucat in Estul Europei. Cum privesti aceasta situatie – oameni care nu iti citesc textul, dar isi arata dezaprobarea citind numai citeva vorbe desprinse din context?
Cred ca m-am obisnuit deja. La Chisinau s-a intimplat la fel ca in Romania. Reprezentarea spectacolului FUCK YOU, Eu.ro.Pa!, montat la Teatrul „Eugene Ionesco“ din Chisinau, a fost interzisa imediat dupa premiera de catre ministerul culturii. Si nimeni din minister n-a vazut spectacolul. A fost interzis fara a fi vazut, sint sigura ca nici textul nu l-a citit nimeni. Si la Moscova titlul a fost desprins din context. Acolo spectacolul se va numi Tata, trebuie sa-ti spun ceva... din simplu motiv ca textul a ajuns la ei fara foaia de titlu. Asta nu i-a impiedicat pe criticii rusi sa-l considere unul din cele mai bune 10 texte ale anului.
Esti impotriva integrarii Romaniei in Uniunea Europeana?
Prefer sa evitam declansarea unui nou scandal politic. Nu vreau sa se zica, miine, ca o basarabeanca se implica in politica externa a Romaniei. Chiar daca sint sceptica in fata a tot felul de uniuni, pentru mine nu conteaza daca Romania, Republica Moldova sau o alta tara se integreaza. Nu ma deranjeaza integrarea nici unei tari, ma deranjeaza cum ne integram. Spre exemplu, astazi, in Republica Moldova, cei ce pledeaza pentru integrarea europeana sint comunistii. Romania ar fi gata sa-i demonstreze oricui ca Basarabia e pamint chinezesc, daca de asta ar depinde a fi sau a nu fi in UE. Sintem gata sa lingem orice cur pentru a ajunge in Europa. Si cind ma gindesc ca pentru 80 la suta din populatiile tarilor aflate in proces de integrare, UE e un supermarket mare in care gasesti de toate... Citi din ei stiu prin ce criza trece astazi UE si de ce?
Esti de stinga, nu crezi intr-o Europa unita?
Vreau sa cred, dar as fi naiva daca as crede.
Ti-ai inchipuit vreodata ca o piesa de-a ta va declansa un scandal politic in Romania?
Bineinteles. Inainte de a scrie FUCK YOU, Eu.ro.Pa! mi-am inchipuit ca voi avea cu acest text o lectura la Bucuresti, acolo voi intilni pe cineva si el imi va zice: „Hai sa declansam un scandal politic in Romania“. Nici nu va inchipuiti ce mi-am inchipuit eu inainte de a scrie noul meu text Zuckerfrei si in ce tara (tari) urmeaza noi declansari.
S-a intimplat sa mai primesti si alte injuraturi, pentru alte texte ale tale?
Da. Cind tata imi citea compunerile pe care le scriam la scoala, pentru lectiile de moldoveneasca, repeta intr-una „Ce cacat!“. Bineinteles ca acum tata e gelos ca n-a injurat niciodata pe banii guvernului roman.
Ce fel de teatru scrii, cita realitate incape in el?
Mai incape, fapt pentru care vreau sa va multumesc.
Ce te inspira din realitatea Republicii Moldova?
Poate pe unii realitatile ii inspira, pe altii ii provoaca, pe multi ii dor. Eu nu fac nimic altceva decit sa iau din realitate si sa pun pe foaie. Evident ca n-am sa va zic in ce realitate am vazut eu „fuck you, Europa“. Imi dau seama ca pentru unii „fuck you, Europa“ e science-fiction curat.
Spune-ne citeva fraze despre o alta piesa a ta, A saptea kafena, scrisa impreuna cu Dumitru Crudu si Mihai Fusu.
Textul a fost montat la Chisinau, Galati si Helsingburg. Editat in Franta. Se joaca mai mult dincolo de hotarele Republicii Moldova.
Ai vazut spectacolele din Romania cu piesele tale. Cum ti s-au parut?
Am vazut si cind ma gindesc ca au fost montate si se mai monteaza pe banii guvernului roman...
Te-ai nascut in R.S.S. Moldoveneasca si traiesti acum in Republica Moldova. Ce inseamna asta pentru tine?
Da-o-n pizda ma-sii de provincie ca oricum la Bucuresti e cool sa zici cool cu accent moldovenesc.
Ti-ai exprimat vreodata opinii politice in presa din Republica Moldova?
Nu-mi place sa fac politica. Pentru mine a zice ca esti roman nu inseamna a face politica.
Teatrul tau este un teatru politic, un teatru de protest politic?
Eu fac teatru, da’ voi numiti-l cum vreti.
Aminteste-ti ceva din copilaria ta sovietica.
Daca un om din alta tara iti da o bomboana n-o lua. E otravitoare.
Aminteste-ti ceva din tineretea ta moldoveneasca, nu neaparat legat de situatia ta de scriitor.
Vecina si-a cumparat o masina de spalat automata. A bagat in ea o camasa si s-a asezat cuminte in fata minunii. Peste o ora a scos din minune camasa deja uscata. Apoi a incalzit apa, a turnat-o peste camasa si a spalat-o cu mina. Vecina era nespus de fericita.
Cind ai inceput sa scrii teatru?
Cind m-a dat tata la facultatea unde trebuia sa scrii teatru.
Cum esti privita acasa la tine, la Chisinau: o exaltata, o scriitoare extrem de talentata sau, in general, succesul tau international nu e dublat de o recunoastere in Republica Moldova?
Din pacate nu avem sau inca nu a reusit sa se manifeste in plina forta un Tudor Octavian aici.
Ai vrea sa te intorci acasa la Chisinau sau iti doresti sa-ti prelungesti cit mai mult bursa din Germania?
M-am intors recent din Germania, unde voi reveni cu o bursa in 2006. De fapt, acum pregatesc un dosar pentru o bursa pe care o acorda statul romanesc pentru cetatenii straini.
Unde, in ce loc al planetei, ti-ar placea cel mai mult sa traiesti?
Pe Planeta Moldova!
Esti multumita ca ai prins schimbarea mileniilor sau ti-ar fi placut sa traiesti intr-un alt timp?
Sint multumita, dar as fi dorit...
Ce-ti doresti sa ti se intimple bun in urmatoarea perioada?
Un buget mai mare pentru guvernul roman.
(interviul a fost realizat prin e-mail)
Fragment din Fuck you, eu.ro.PA
- Eu nu mai eram nepotica lui Lenin
La scoala noi toti eram nepoteii lui Lenin. Noi citeam carti despre Ion Soltas. Despre fapta sa eroica. Dar totul n-a fost chiar asa cum scria in carti sau cum ne spunea invatatoarea de clasele primare. De fapt, eu credeam in ceea ce-mi povestea fratele meu.
Era iarna si era ghetus. Ion Soltas nu s-a trezit in dimineata ceea cu gindul sa moara pentru Patrie. Tocmai se intreba „cind a mincat ultima data placinte?“. A alunecat si a cazut cu pieptul peste mitraliera. Ultimele sale cuvinte n-au fost „Mor pentru Patrie“. Ultimele sale cuvinte au fost „Pizda ma-sii de ghetus!“ [...]
Mai tirziu am aflat ca atunci cind vrei sa faci ceva nedemn de comportamentul unui pionier e destul sa-ti scoti cravata. Nu ai cravata, nu esti pionier.
Astfel in dupa-amiezele, in zilele cind nu colectam maculatura si fier uzat pentru binele tarii, dupa ce aruncam in dulap uniforma scolara, eu nu mai eram nepotica lui Lenin.
Dau nas in nas cu vecina mea.
In lift.
Atunci nu stiam ca in lift oamenii de obicei evita sa se priveasca in ochi si isi pleaca privirea; am ridicat capul si privi-rile noastre s-au intilnit.
- Buna ziua! ii zic. La parter?
- Cito? Ma intreaba ea nedumerita in rusa. Mojno po russki?
- Da. Pot si in rusa, si in engleza, si in franceza... Idi na hui. Va te faire enculer! Fuck you! Dar prefer insa s-o fac in limba mea. Du-te-n pizda ma-tii!
2 comentarii:
HOMEPAGE, SWEET HOME: Cui i-e frica de Nicoleta Esinencu?
Traim intr-o tara in care „pizda ma-sii“ tine de specificul national. E o injuratura utilizata in toate mediile, de la golani si pina la profesori universitari sau filosofi, in toate gamele: admirativ („e dat in pizda ma-sii!“), amical („tu ce pizda ma-tii mai faci?“), nostalgic („s-a dus in pizda ma-sii“) etc. Am auzit-o la joaca afara, in caruta, pe tren, in tramvai, in caminele-ghetou, in catedra profesorilor, la domni si la doamne, in conversatiile jurnalistilor sau ale intelectualilor. Numai ca ne e frica sa o recunoastem. Ne e frica sa scriem o injuratura fara puncte-puncte, pentru ca foarte multi confunda interjectia (caci asta este o injuratura) cu substantivul care le sta pe creier, ii obsedeaza.
Cei care folosesc o asemenea injuratura (chit ca prefera realismul in loc sa puna batista pe tambal) devin scriitori pornografici. Si presa... so pe ei! Ca-i un subiect care se vinde... Dupa mine, o emisiune gen „Surprize-surprize“ e mai pornografica decit orice injuratura rostita printre dinti, pentru ca exhiba sentimente in scopuri comerciale. Pentru ca e o curvasareala (vezi etimologia cuvintului „pornografie“) mascata cu vorbe dulci. Am citit pe http://www.jurnalul.ro/articol.php?id=3674, un comentariu al domnului Tudor Octavian despre pavilionul Romaniei la Bienala de la Venetia. Domnia sa e oripilat ca o domnisoara de pension de „versurile“ (de fapt, un monolog dintr-o piesa de teatru) dedicate Europei si Romaniei de Nicoleta Esinencu din Chisinau: „Poemul ei se cheama Fuck you, Eu.ro.Pa!, si versurile inchinate Europei si noua de iritata din Chisinau, pe cheltuiala Ministerului Culturii si Cultelor de la Bucuresti, contin metafore precum: «Fuck you, America! Fuck you, Europa! De ce fuck! Nici de injurat nu mai injuri in limba ta! Baga-te-as in pizda ma-tii, America! Baga-te-as in pizda ma-tii, Europa! Baga-te-as in pizda ma-tii de fuck!»... Supararea poetei, in felul ei, legitima, nu m-ar sesiza in nici un fel, daca nu s-ar produce in numele Romaniei si pe cheltuiala Romaniei. Aici e ratiunea acestui articol, ca sintem si injurati, si cu banii luati...“. Nu ascund faptul ca prefer sa fiu reprezentat in Europa fie si de niste simple injuraturi decit de versuri cu panselute si fluturasi, de tarani imbracati la comanda cu ii si cu itari, de albume omagiale despre eterna si fascinanta Romanie.
Numai ca acolo unde se supara romanul verde, uite ca nu s-a suparat Europa, pe banii ei, care i-a dat o bursa de doi ani scriitoarei Nicoleta Esinencu. Piesa de teatru incriminata e chiar rodul acelei burse. Va rog sa cititi intreaga prezentare de pe http://www.akademie-solitude.de/publications/?l=e&id=181. Redau doar fragmente: „Fuck you, Eu.ro.Pa! e bocetul unei tinere femei care, intr-un lung monolog, ii explica tatalui de ce nu doreste sa ia parte la un concurs de eseuri despre patria-mama... Intre copilaria ei din Uniunea Sovietica si viitorul european care propaga termeni precum «privatizare, modernizare, feudalizare, globalizare, legalizare...» nu ramine loc de sentimente individuale... Piesa a fost pusa in scena in Rusia si in Romania... Un text minunat incarcat de dezamagire si dragoste, totodata vehement si plin de umor, scris de un autor care sfideaza...“.
Am citit piesa Nicoletei Esinencu si tot ce pot sa va garantez este ca e mai valoroasa decit Apus de soare. In rest, va rog sa cititi doua interviuri cu tinara scriitoare din Republica Moldova, accesind http://www.jurnal.md/articol.php?id=3189&cat=&editie=374 si http://tiuk.reea.net/esinencu.html, si formati-va singuri o parere.
Europa, o dragoste nereciprocă
•autor: ...
Interviu cu Nicoleta Esinencu
La 9 aprilie, Teatrul „Eugene Ionesco” ne-a invitat la premiera după piesa Nicoletei Esinencu “Fuck you Eu.Ro.Pa”, în regia lui Valeriu Pahomi, protagonistă Doriana Talmazan.
Titlul scandalos (dar şi „vandabil”!), cu avertismentul interzis sub 18 ani, anunţă un text pe măsură. Un soliloc monoton-prăpăstios, de-o sinceritate viscerală, mai mult provocată decât ingenuă, presărat cu momente licenţioase gen: „Ce a făcut ţara mea pentru mine? Tată, mie nu-mi place în cur. Asta îmi aminteşte de Patrie. /Când iubeşti şi te doare”. Laitmotivul ce a făcut ţara mea pentru mine, devenit obsesiv şi cam fără acoperire în cazul eroinei, l-ar putea fredona (aproape) fiecare dintre noi până la imbecilizare. Dar parcă mulţi ar avea un răspuns articulat la cealaltă parte a întrebării: şi eu, de fapt, ce-am făcut pentru ţara mea?
Inserăm mai jos un interviu cu Nicoleta Esinencu.
- Nicoleta, de ce anume pe Europa eşti supărată?
- Nu sunt supărată. Dacă e vorba de titlu, e mai mult unul comercial şi nu mi-e jenă să recunosc. Afecţiunea personajului meu pentru Europa nu este un sentiment reciproc, e mai degrabă o dragoste fără răspuns. Cine din noi nu i-a spus iubitului: „Du-te-n p... mă-tii”?
- Este sau nu şi dacă da, cât de autobiografică este piesa?
- Nu este autobiografică. Porneşte de la nişte realităţi, nişte momente biografice sau autobiografice, din societate, din viaţă.
Nu are rost să căutaţi personaje reale în text. Cineva crede că Tarlev este tipul cu concursul pentru clubul tinerilor prim-miniştri, cu următoarele cerinţe de participare: „trei copii: unul pentru tata, unul pentru mama şi unul pentru ţară”. Până la Tarlev au fost mulţi care au avut idei similare. Ceea ce scriu e trecut prin filtrul meu, prin modalitatea în care văd eu societatea şi problemele ei. Nu e pur şi simplu „luat şi pus”. E luat şi pus de mine.
- Forma de monolog ţi-a dat o libertate mai mare de exprimare sau te-a constrâns în vreun fel?
- Contează ce vrei să zici, că e monolog sau dialog pentru mine nu are importanţă. Textul nu a pornit de la nişte probleme personale, ci de la un conflict de generaţie. Din acest motiv am optat pentru monolog. Chiar dacă textul la care lucrez acum este un dialog, el nu este un dialog clasic. Personajele pur şi simplu vorbesc, dar nu îşi vorbesc.
- Chiar ai purtat cravată şi ai simţit ceea ce descrii în piesă?
- Da, am purtat cravată. Şi îmi plăcea să pun pe ea fierul de călcat când o spălam şi era încă udă. Dar să nu credeţi că puteam avea orgasm de la asta.
- Nu ai un sentiment de jenă când priveşti alături de părinţi piesa, îndeosebi în cazul referirilor expres la unele momente intime?
- Nu am nici un sentiment de jenă şi sunt sigură că nici părinţii mei nu-l au.
- Ce geografie a montărilor are, pe moment şi într-un viitor imediat, piesa? Ce crezi că îi incită pe străini – nemţi, ruşi, francezi – în subiectul acesteia?
- S-a montat la Braşov, Teatrul „Sică Alexandrescu” în regia lui Claudiu Goga, acum la Chişinău, Morgane Lory pregăteşte premiera pentru mai în Franţa, la Bucureşti Alexandru Berceanu şi Sorin Militaru, la Moscova, la sfârşit sau început de stagiune, în regia lui Eduard Boyakov. Ce poate să-i incite? Textul e scris bine. Vorbeşte direct despre nişte probleme de care s-a vorbit mai puţin sau mai puţin direct. Probleme pe care le cam evităm.
- Nu crezi că accentele antiruseşti i-ar putea „dezamăgi” pe spectatorii ruşi?
- Nu cred că textul are accente antiruseşti. Accentele din text sunt puse pe atitudinea ruşilor faţă de alte popoare. Acest „Cito?” îl auzi chiar când spui „Bună ziua!”. Lucrurile diferă şi evoluează mult mai rapid în cazul înjurăturilor. Nu vreau să zic că orice rus te poate înjura în română. Încercaţi să spuneţi, bineînţeles asumându-vă riscul: „rus borât” şi nu vă va mai răspunde „bîcio moldavskoie”, ci „rumînskaya morda”.
- Ce faci în Germania?
- Mai am o bursă sau mai bine zis o prelungire a bursei pe care am avut-o şi anul trecut la Akademie Schloss Solitude, Stuttgart.
Nu fac nimic altceva decât să-mi dedic timpul mie însămi. Comunic cu alţi 40 de inşi care se află în aceeaşi situaţie. Lucrez pentru câteva proiecte noi despre care pentru moment prefer să nu vorbim. Scriu, citesc…
- Lucrezi acum la altceva?
- Sunt pe cale de a scrie HEBLU într-o nouă piesă. Nu pot zice exact despre ce e. Am început să scriu despre zidurile care mai există chiar dacă au căzut, despre frustrări. Să vedem ce iese până la urmă.
- Este chiar atât de închis orizontul de aşteptare al tinerilor din RM încât să nu întrezărească nici o speranţă?
- Asta e! Orizont şi Aşteptare. Sună ciudat, nu? Cum să vedem ce va fi mâine, când nu vedem ce se întâmplă astăzi? Şi apoi, numai cu speranţa nu faci mare lucru.
Interviu realizat de Rodica Mahu
Trimiteți un comentariu