Nichita: Nota autobiografica

Nota autobiografica :

S-a nascut la Ploiesti, la 31 martie 1933, dintr-un taran roman venit la oras si dintr-o rusoaica stabilita la Ploiesti cu prilejul mutarii sediului rafinariilor de petrol de la Constanta.
A ramas repetent in clasa intai primara fiindu-i deosebit de greu sa-si imagineze ca vorba vorbita si cuvantul cuvantat exista si ca ar putea fi scrise. Mai tarziu, dupa diferite eforturi fizice provenite din placerea sportului, s-a mirat brusc remarcand ca are un trup si din aceasta pricina, parasind calea dreapta a stiintei, s-a apucat cu ravna, in fine, alfabetizat fiind, sa scrie versuri sau mai degraba un fel de versuri, sau mai degraba un fel de texte cu un caracter subiectiv.
A citit Bacovia si s-a uluit de viziunea lui totala si a descoperit parodiile lui Toparceanu de la care a luat o lectie vie de diferite forme prozodice amare invelite in ciocolata umorului. A invatat atat de bine lectia incat in cele din urma a reusit sa o uite. Asa se face ca matur fiind, inca neconvins de faptul ca vorbirea poate fi scrisa, a ramas din nou repetent in fata cuvintelor, prin practica leit-motivului unor viziuni, si mai ales cu prilejul compunerii unei carti mai speciale intitulate Necuvintele.
Temperament contradictoriu si paradoxal, el este, asa cum au remarcat si prietenii sai, profund influentabil in zonele exterioare si conventionale, ca orice om civilizat, si inlauntrul spiritului sau, daca-l putem numi spirit, indaratnic pe ce a cunoscut de unul singur, si original ca un barbar.
Aparenta lenei in actiunea fizica este numai o aparenta. Se gandeste obsesiv zile si nopti la o singura viziune, iar cand scrie sau mai degraba o dicteaza da iluzia improvizatiei.
E probabil ca nu va reusi niciodata sa-si constituie o familie, din exces de idealizare a ideii de femeie iubita.
Mirat si uluit de ideea ca exista timp, vede in orice cea, in orice orologiu, in orice clepsidra, forma unui posibil sicriu.
Nu-i place sa calatoreasca, desi a calatorit, nu iubeste lucrurile de care, atunci cand le poseda, se desparte repede, cu o bucurie ironica.
Citeste de nenumarate ori, mereu si mereu, aceleasi carti: cum ar fi bunaoara poemul Ghilgames, Cartea lui Iov, Odiseea, si unele piese ale tanarului scriitor Shakespeare.
O ora pe an este extrem de multumit de propia sa munca. Tot o ora pe an este nemultumit de propia sa munca, iar in rest munceste pur si simplu.
Acum, la aceasta data, are 44 ani si a traversat din creier pe hartie inca un metru cub de cuvinte scrise, din care poate se vor alege cateva poezii bune.
Acum, in acest moment, sta si se uita prelung la o veche drahma din Istria si se gandeste ca prea mare lucru nu este de spus despre sine insusi si ca sinea altora, daca nu cumva sinea generala a speciei umane, este cu mult mai apta de contemplatie, desi insasi contemplatia, si ea, are natura unei misterioase oglinzi.

1 noiembrie 1977

(submisa de AMaNi)