Pastila de inima: Fotografii vechi

 

Franturi

M-am speriat că încep să te uit

Sunt zile şi ore în care gândul îmi rămâne pironit

În câte un loc străin

sau captiv în preocupări neînsemnate

M-am uitat zile în şir la fotografii vechi cu necunoscuţi

Am încercat să îmi imaginez vieţile lor

Să le desluşesc numele

Unele impresii fulgurante îmi inspirau scene sumbre,

deznădejde, durere

M-am speriat că ţi-aş putea uita mirosul

Sau că o ceaţă deasă ar începe să te înfulece

că aş putea să te pierd şi din amintire

Vor rămâne fotografiile

Dar poate voi ajunge amnezică

Şi le voi privi ca pe oricare altele îngălbenite de vreme

Poate întâmplarea va face să le revăd într-o altă viaţă

Oare voi ghici în ele gustul plimbărilor noastre nocturne?

Anii grei de aşteptare?

Îmi va veni pe buze

Numele tău străin, pe care nu-ţi venea să îl divulgi?

Iubirea ta pentru străina care am fost?

Drumul lung al sufletelor noastre

Prin nămolul vieţii netrăite

Către nu se ştie ce?