Traducere // Translate

INTERVIU: Pianista Mara Dobresco


Mara Dobrescu | George Enescu Festival

Despre ”Soleils de nuits”, despre lumină, întuneric și poezie, dar și despre România și viitor am stat de vorbă cu Mara Dobrescu, într-un interviu online:
Mara Dobrescu, de ce ”Soleils de nuit” ?
Titlul albumului este inspirat de luminile nopții, ele pot fi, stele, lumânări, ferestre iluminate , care prin prisma imaginației devin Sorii nopții, sau aștrii nopții…
..e o descriere metaforică, scrii și poezie?
Ador poezia și citesc des versuri. Nu scriu poezii, însă aștern, din când în când gânduri legate de lucrările interpretate..
Ai o relație specială cu poezia; există o relație a poeziei cu muzica?
Iubesc poezia, așa am ajuns la cele câteva rânduri ce îndrumă ascultătorul în lumea pe care eu mi-o imaginez când ascult sau interpretez aceste lucrări muzicale. Deseori imagini îmi apar în minte și încerc să le ”captez”, să le ”filtrez”.. Iubesc poezia lui Marin Sorescu. Am tradus chiar câteva dintre poemele sale și sper ca într-un viitor apropiat să le fac cunoscute publicului francez, grație unui proiect despre care deocamdată nu vă pot dezvălui mai multe. Dar, în curând…(zâmbește)
..bookletul albumului tău debutează cu o scurtă și poetică descriere a câtorva dintre titluri: sunt cuvintele tale, fragmente din Matsuo Bashō dar și din Victor Hugo.
Da, cele două piese de Philippe Hersant au la bază câte un haïku de Bashō. În doar câteva versuri e sugerată o întreagă lume, interioară, de cele mai multe ori.
Care e relația ta cu muzica contemporană ? E necesar sau poate chiar obligatoriu ca un muzician care trăiește în secolul 21 să fie la curent cu creația componistică de astăzi?
Interpretez multă muzică contemporană, atât solo, cât și împreună cu Cvartetul Face à Face (2 piane și percuții). Am colaborat cu mulți compozitori și îmi place deosebit de mult această relație compozitor-interpret în care se împing limitele lucrării chiar și după editarea ei. Da, găsesc că pentru interpreți e necesară cunoașterea muzicii timpului în care trăim.
Albumul tău creează ascultătorului o stare extrem de interiorizată. E foarte multă noapte în titlurile lucrărilor de pe acest CD, e o călătorie nocturnă, o promenadă insomniacă, despre ce e vorba până la urmă, despre întuneric sau despre lumină?
Este vorba despre lumină…în noapte. Căutarea luminii, a speranței, în întuneric dacă vreți.
Fiecare fereastră în noapte ne povestește ceva și cu fiecare piesă aleasă pe acest CD am încercat să traduc aceste impresii din copilărie și nu numai. Povestesc cu amuzament la un moment dat în livretul discului, că pentru mine momentele în care se tăia curentul, pe vremea lui Ceaușescu, eu copil fiind, nu erau momente de frustrare, deveneau momente deosebite…mama venea cu lumânări, cu lampa cu gaz, eu continuam să studiez la pian și iată, mă imaginam într-o altă lume, muzica îmi suna altfel, imaginația zburda…Luminile blocurilor în noapte, îmi dădeau impresia unor stele căzătoare, stele asemănătoare lacrimilor, ce începeau să cânte (Cioran nu este departe…)
Cum a decurs înregistrarea și cum a fost să lucrezi cu Paraty, o casă de discuri cu care colaborezi pentru prima dată?
Am avut marea șansă să pot colabora cu labelul Paraty pentru acest disc și țin a le mulțumi pentru încrederea și atenția acordată înainte, în timpul , și după înregistrare. Am imprimat în incredibila sală Colonne din Paris, cu un inginer de sunet recunoscut pe plan mondial, în persoana lui Etienne Collard…
…pianul?
Pianul a venit spre mine, EL m-a ales. De fapt, pianul pe care trebuia să înregistrez a avut o problemă tehnică ce nu putea fi reparată în timp util și printr-un mare noroc, un pian Steinway tocmai se întoarcea de la Festivalul din Aix en Provence. Era singurul disponibil în tot Parisul!!! Și astfel, a ”aterizat” la Salle Colonne, unde a devenit ”partenerul” meu pentru acest disc. Înregistrarea s-a petrecut minunat de bine. Eram ”plonjați” în noapte...în fiecare zi (zâmbește).Când ieșeam din studio eram complet decalată, ca atunci când mergeți la cinema în timpul zilei și când ieșiți aveți nevoie de câtva timp să ”reveniti” în realitate, cam așa mă simțeam și eu. Cu atât mai mult cu cât am dorit, ca și la primul disc solo, să fie înregistrat tot programul ca în concert . Deci am dat cam șase concerte în total (râde). Ideea de a simții respirația întregului îmi place și cred că este de neînlocuit, pentru mine în orice caz. Dealtfel , discul este gândit ca un voyage "au bout de la nuit" și ascultătorii care vor avea curiozitatea de a asculta întregul disc vor profita cu atât mai mult de această călătorie.
Ce înseamnă pentru tine muzica românească, ești stabilită de mai bine de 20 de ani în Franța, ți-e dor de România? Întreb asta pentru că sunt trei partituri românești pe discul tău, toate extraordinare: Vieru – Noapte; Lipatti - Nocturna în fa# minor op.6 și Enescu – Carillon nocturne din Suita nr.3 op.18
Trăiesc cu România în suflet în fiecare zi. Vin de câte ori sunt invitată și mereu cu mare bucurie si …emoție! Cele trei lucrări alese, sunt piese pe care le îndrăgesc în mod deosebit. De fiecare dată când interpretez în concert Carillon nocturne, publicul vine să mă întrebe de unde , din ce lume apare această lucrare incredibilă! Nu le vine să creadă cât de diferit sună pianul, în care răsună clopote. Sunt bucuroasă să pot face cunoscută Nocturna în fa# minor de Dinu Lipatti, care rămâne mentorul meu și mă însoțește cu privirea de pe fotografia ce este pe pianul meu de ani de zile…
Cum vezi evoluția societății românești astăzi? Ce crezi despe școala și potențialul muzical românesc?
Sunt foarte încrezătoare. Cred că avem un potențial enorm și trebuie doar create condițiile necesare pentru ca acest potențial să poată fi ”bine exploatat”. Sunt multe inițiative de lăudat, una dintre ele este Festivalul SoNoRo Interferențe, gratie lui Răzvan Popovici și întregii echipe, ce sprijină tinerii din țară, prin burse și master-classes ,ceea ce este extraordinar.
”Soleils de nuit”, discul tău apărut în februarie 2018, a avut parte de cronici bune și foarte bune în Franța. Vei avea și o lansare în România?
Da, mă bucur că acest CD a fost recunoscut de presa de specialitate din Franța. Pregătesc desigur o lansare în România în toamna acestui an, dar voi reveni cu detalii legate de acest eveniment, cât de curând.
Mulțumesc, Mara Dobrescu!

Interviu luat de Patrick Kedzia

Niciun comentariu: