De 8 Martie – Ilinca Bernea

Acum, că toată lumea celebrează feminitatea și invocă încălzirea și fecunditatea, în spirit mai mult sau mai puțin ancestral (erau și serbări antice de acest fel)  profit de ocazie să îi iau la întrebări pe câțiva dintre prietenii artiști, poeți, actori, psihologi etc.

Întrebările pentru doamne au fost:
Cu ce asociezi feminitatea?
Ce înseamnă pentru tine să fii femeie?
Care e rolul feminității în viața ta?

Întrebările pentru domni:
Cu ce asociezi feminitatea?
Ce înseamnă pentru tine o femeie?
Care e rolul feminității în viața ta?
Începem cu domnii:

Cătălin Marin (scriitor): Feminitatea o asociez  cu esența energiilor pulsionale, cu pasiunea și erotismul. Feminitatea este cea care dă viață, din interiorul ființei. Ce înseamnă pentru tine o femeie? Femeia este contraponderea strict necesară a unei existențe masculine împlinite. Sunt genul acela de bărbat care are nevoie să trăiască alături de o femeie, deci fără o femeie a mea, eu mă simt juma’ de bărbat. De asemenea cred că în femeie natura se desăvârșește. Femeia e puntea dintre natură și artă. Care e rolul feminității în viața ta? De vreo 12 ani încoace tot spun că în pasiunea mea pentru matematici stă o dorință de a mă apropia de feminitate și de a-mi însuși o cale directă la propriile emoții și simțiri. Mă gândeam că am reușit în oarecare măsură, dar în același timp mă gândeam la ce eforturi mi-au fost necesare pentru a reuși un lucru pe care femeia îl face din reflex. Pentru a vorbi despre rolul feminității în viața mea, încerc să imaginez o existență din care aceasta lipsește, nu mi-e greu, dar ceea ce văd în respectiva închipuire este atât de absurd încât nu văd rost de aprofundare. Rolul feminității? Mai curând m-aș concentra pe rolul vieții mele în raport cu feminitatea, la urma urmei feminitatea mulțimea cea mare, în timp ce eu sunt doar un element întâmplător care îi cere feminității să-i atribuie un rol.

Liviu Lucaci (actor /regizor/ scriitor): Asociez feminitatea cu gingășia, cu capacitatea de a rezista oricăror încercări, cu seva care tâșnește din rodul strivit, înroșind pământul în care vor prinde carne semințele ieșite din rod. O femeie e un univers smerit, care se deschide mereu pentru a da naștere altor lumi, fără să își piardă consistența. E o sfera care se împarte fără să piardă nimic din întregul dintâi. E o junglă, fecundă și periculoasă, atractivă, ca un fruct otrăvit și la fel de inocentă în seducția ei mortală. Rolul feminității…hmm. E prilejul creației. Feminitatea e partenerul de care ma tem. Rolul său e de a ma stârni să caut ieșirea spre soare.

Sorin Despot (poet):
Hehe, voi, vindecătoarelor, frumoasele mele, companioane cu iz misticoid, mămicilor, amazoanelor, seducătoarelor, captivelor, opresoarelor; voi, copile gingașe în mereu iminentă zburdălnicie, voi, atene, hestii, metise, caste și curve, majorete gata de flic-flac, voi sînteți și basta, voi sînteți responsabile pentru umami, pentru curbele luate în tot mai mare viteză, tot voi, pentru înfrînare, voi sînteți pharmakon. Ce înseamnă pentru mine o femeie? iume, mie să mi-o dați pe iume, un pat și toată bezna din lume pe care să o storc dintre noi. Feminitatea e parte din mine. Îți mărturisesc că nu mă simt cu mult mai puțin femeie decît mă simt bărbat. Găsesc că e important să regăsim în noi arhetipurile atribuite ambelor genuri. Mai mult, simt că nu prea pot fi pe de-a-ntregul dacă nu plec urechea și la femeia din mine, și la femeia de lîngă mine. E ciudățel cînd cele două se ceartă.

Foto: Dinu Lazăr

Lucian Petrilă (muzician):
Cred că ar trebui să înțelegem dorul etern. O nesfârșită nevoie de a întregi. Cu maturitatea de acum îmi construiesc echilibrul interior folosindu-mă de vechiul dualism. Dunt două verbe cu înțelesuri grele pentru mine: a coagula, a răsfira. Cred că binele și răul unui muzician poate fi descris prin aceeași logică. Aduni sunete, aduni gesturi, vibrații, te folosești de tot ce înseamnă gravitație sau lași egoismul să îți contamineze discernământul, într-atât încât ajungi să pierzi coeziunea, să pierzi valențele cu care îți justifici trăirea împreună. Simphonos are în el cuvântul și sensul care mărturisește totul: impreuna! Sonata clasica evoca dualismul, compozitorul justificandu-si textul muzical urmarind tensiunile izvorate din contrastul celor doua teme ale formei. Cantabilitatea sau dulceața temei a doua din forma de sonata ne face să ne imaginam mereu ca fiind personajul care poartă atributele feminine. Muzicianul e un narcisist; acel nosce te impsum devine obsesie, apoi ajunge aproape de viciu. Ajungi să îți cauți reflecția în femeie, ca într-o oglindă. Ai nevoie de ea să îți confirmi toată munca de o viață, ai nevoie de îmbărbătarea venita din partea ei!! (ce sens mai are sa spunem îmbărbătare când de fapt este înfemeiere).. Fara tandretea care o găsești în comunicarea, dragostea trupească cu o femeie, nu cred că ai cum să faci să cânte o vioara, un violoncel, instrumente care sunt ele însele niște trupuri vibrante de femei. Daca ai forțat o coarda ești pierdut, dacă ești răsfirat ești nenorocit, dacă nu ești empatic cu acea alcatuire ești mereu departe de rezultatul dorit. Femeia este ea însăși un corp sonor care așteaptă doar sa îi găsești rezonanța, glasul, nevoia de a erupe prin dragoste, nevoia de a-și marturisi inteligența emoțională copleșitoare cu care ea e înzestrată.. Pentru a asocia femeia la nivel intelectual cu altceva în afară de maternitatea, deja consacrata, îți trebuie empatie, ai nevoie de educație. Probabil, o copilărie echilibrată în background ar ajuta la a avea un răspuns netrucat psihologic. Sunt femei care îmi înseninează fruntea, sunt femei care ma fac să le surâd cald, sunt femei iconice. Sunt și femei care pur și simplu șochează senzorialul.. poți intra în tremur subit sau saliva abundent sau ești cuprins de o paloare ce e aproape de un blocaj pe care nu ți-l poți explica..Deci obligatoriu femeia este un izvor de inspirație!! Adam e un rateu penibil pe lângă o Eva dezinvoltă, curioasă, șarmantă… La 46 de ani, concluzia e simplă. Femeia are nevoie de atenție, vrea să „o vezi” cu toate simțurile: să o auzi, să o simți, să o guști, să o deguști, să o muști, să… orice, doar să o faci să nu simtă multe clipe banale, să nu se simtă proasta nici o clipă, să nu umpli paharul sufletului cu reproșuri gratuite/inutile (ar fi ți mai bine sa fii deștept și să nu faci reproșuri deloc!), să o alinți, preferă chiar să o minți.. cu condiția să o minți frumos!!

Dan Voinea (artist, pictor): Asociez feminitatea cu eleganța discretă a gesturilor de fiecare zi, cu delicatețea infinită a mișcării de apropiere sau depărtare, cu zâmbetul satinat din colțul buzelor, cu tresărirea involuntară a pleoapelor sub povara unei pudori instinctive, cu căldura unei priviri cu capul ușor aplecat spre umăr, cu degetele albe cu care își reașează eșarfa la gât… Într-un cuvânt, cu grația. Ce înseamna pentru mine o femeie? Acel ansamblu de însușiri care trezesc în mine admirația, respectul, și mai ales dragostea. Ea este cea în fața căreia mă reevaluez ca om și mă definesc ca bărbat, pentru ca ei îi revine sarcina cea mai grea, aceea de a mă completa. Datele ei native, frumusețea, delicatețea, tandrețea și înțelegerea caldă a tuturor lucrurilor reprezintă pentru mine misterul de nepatruns și totodată puterea de seducție căreia nu-i pot nicicum rezista. Rolul feminitații în viața mea. Unul dinamic. Acela da a-mi stimula creativitatea, de mă scoate dintr-o stare de echilibru aparent pentru a mă ridica la nivelul unei stări de echilibru superioare, pentru a resuscita lucrurile bune din mine și a mă face să mă lepăd de cele rele. Feminitatea mă face mai bun decât ieri, aar mai presus de toate, mă face să mă îndrăgostesc la infinit.

Dan Pleșa (scriitor): Mă simt obligat să încep cu o paranteză, în primul rând. Mă întâlnesc foarte des cu termenul de masculinitate, care desori îl văd opus celui de feminitate. Și prima mea recție este că feminitatea face parte din binomul feminitate/bărbăție, precum celui de masculinitate ar trebui să I se opună un termen care să ducă gândul la diferența biologică în sensul celui de femelă/feminitate. Privit deci din perspectiva acestui binom (pentru că așa este firesc, dacă umpli un talger al balanței cu ceva trebuie să te gândești ce rămâne pentru cealaltă parte a echilibrului) îmi dau seama că, dacă vreau să asoceiz feminitatea cu ceva o pot face doar prin surplus: nu există nicio caracteristică/atitudine umană pe care să nu o pot regăsi la ambele sexe. Doar că anumite stări de spirit, atitudini caracteristici sunt practicate cu mai multă naturalețe și cu performanțe mai mari de unul dintre sexe în mod specific. Și când mă gândesc la feminitate e firesc să văd că subtilitatea, sensibilitatea sufletească, tandrețea, blândețea, gingășia, fragilitatea, puterea de a schimba fundamental totul din jur deodată, deschiderea la nou, cochetăria, arta seducției sunt atribute care-mi vin la prima mână în minte. Ce înseamnă pentru tine o femeie? Nu înseamnă nimic, pentru asta ar însemna să am format un patern al ideii de femeie (perfectă) și orice femeie întâlnită ar trebui suprapusă pe acest patern. Decupate ce iese dincolo de șablon, tras și întins ca să acopere ce rămâne descoperit. O, așa ceva nu. Când de fapt natura omenească e fascinantă prin diversitatea omogenă a atitudinii și aspectului. Orice om e un suflet și o conștiință și înțelesul sufletului sau al conștinței celuilalt e un spectacol în care poți fi mai mult sau mai puțin activ și implicat. Care e rolul feminității în viața ta? Nu cred că e vorba de rol, roluri. Ideea de rol presupune un târg, un trafic, o negociere: nimeni nu poate juca pentru tine un rol, dacă nu joci și tu un rol care-ți este cerut. Cred că rolurile de gen nu pot apărea decât în relațiile intime (despre care nu vorbesc, că nu ar mai fi intime), altfel ceea ce poți aștepta ca o dorință sau necesitate, nu are nicio legătură cu feminitatea, ci o identificare mai precisă a dorinței, proces care relevă automat că nu în feminitate strict, ci în individul din jur (în sens social) poate să găsească răspunsul pozitiv.

Arthur Suciu (scriitor): Feminitatea o asociez în primul rând cu viața privată. Am crescut printre fuste: mama, bunica, mătușile, prietenile mamei. Discuții interminabile despre suferințe private, oftaturi, râsete la o cafea. O asociez cu grija. Când stăteam pe plajă, am observat că de regulă tot ritualul de pe plajă era organizat de femei: ele alegeau ce trebuie luat la plajă, ele aveau grijă de copii, ele își ungeau soții cu cremă, ele cumpărau gustări, ele aduceau cafeaua. Ele arătau mult mai îngrijit decât bărbații, care erau total indiferenți, cu burți, uitându-se de obicei la alte femei. Femeile își organizau cumva locuirea pe plajă, bărbații trebuiau să bea bere și să vadă două țâțe ca să nu se plictisească. Asta făcea ca femeile să-și creeze un soi de lume a lor. Îmi plăcea să văd două femei, întâlnindu-se. Își zâmbesc imediat, se ating, se tachinează, se atacă una pe alta. E un spectacol interesant. Bărbații își încordează mușchii mai întâi și adâncesc cu mare dificultate conversația. O femeie este mereu idealul de femeie. N-am reușit să scap niciodată de ideea asta de ideal feminin. Romantism pur, mobilizator. În același timp, crescând printre femei, sunt foarte empatic cu ele. Le idealizez involuntar și, în același timp, le intru sub piele. Nu cred că sunt foarte multe femei care să aprecieze ceea ce scriu. Deși am un caracter sensibil, cred că scrisul meu e destul de masculin și cinic. Desigur, nu întotdeauna. Există o anumită melancolie, pe care femeile o acceptă. Evident că rolul feminității este capital. Pentru mine, iubirea a fost mereu ceva foarte important. Apoi, eu am învățat multe lucruri de la femei. Femeile m-au învățat cum să mă comport. Cum să mă spăl, cum să fac cafeaua, cum să mă îmbrac, să conversez etc. În primul rând, m-au învățat să nu mă comport ca un mitocan. Știu sigur că și femeile au partea lor de cinism. Tolstoi a spus: ”Dacă aș fi scris eu tot ce știu despre femei…” Trebuie să fugi de cinismul feminin, nu există nimic mai drastic, este complet anihilant.

Sursă foto: Januz Miralles

Ana Ioana Macaria (actriță): Cu ce asociez feminitatea? fertilitate, frumusețe, vulnerabilitate, forță de rezistență  (continuitate), intimitate, fluiditate, modestie, zâmbet. Femeie înseamnă să fii construită anatomic și fiziologic ca femeie, să-ți asumi datele anatomice și fiziologice la nivel conștient (e valabil și pentru ”să fii bărbat”   Feminitatea e parte din identitatea mea profundă, cu care mă și lupt, de care mă și îndoiesc, pe care o neg uneori prin exercițiu social sau artistic, dar care iese ca uleiul la suprafață atunci când obosesc să mă mai opun. Și e foarte odihnitor să mi-o asum: când am grijă de cei din jurul meu, când mângâi cu tandrețe, când am răbdare să ascult, când îmi pun sufletul pe tavă știind că pot fi rănită, dar nu desființată, când alunec în și cu muzica.

Mirela Iacob (traducător): Asociez feminitatea cu viața și esența. Cu puterea de regenerare și de a merge înainte.Sunt mândră că sunt femeie, cu toate vulnerabilitățile care îmi testează uneori flexibilitatea și răbdarea. De fapt acest capriciu al identității mele e constructiv în sine și mă îndeamnă să mă autodepășesc.  Feminitatea e un dat care mă îmbogățește și mă obligă permanent să o conștientizez ca pe un dar prin care îi îmbogățesc, la rândul meu, pe ceilalți. Muzica…

Andreea Astani (psiholog): Feminitate înseamnă ca după 5 milioane de ani să ai pielea fină într-o lume aspră, ca și cum nu ai fi învățat nimic despre supraviețuire, ca și cum un alt mod de a trăi oricum nu contează, ca și cum ai fi transformat propria vulnerabilitate și sensibilitate într-o armă .Feminitatea mă face să mă gândesc la sensibilitate, grație, gingășie, frumusețe, mister, la căldură, empatie, la dorința de comuniune intimă și de ocrotire, la dăruire, sacrificiu, la senzualitate și abandon, la dominare prin supunere, la curajul de a fi vulnerabilă și de a iubi ceea ce te poate distruge.  Nu am avut o relație foarte bună cu propria feminitate, pentru că în lumea în care am trăit am observat că a fi femeie se asociază mai puțin cu reușita și succesul decât a fi bărbat. Multă vreme am încercat să reduc diferența, handicapul, să cultiv acele ingrediente necesare succesului indiferent de apartenență (feminină vs masculină). Multă vreme m-a deranjat să aud replici precum ”Ești cea mai feminină persoană pe care am întâlnit-o”. Pentru mine asta înseamna că sunt departe de success și că toată munca mea a fost în zadar. Pentru că întreaga viață mă străduisem să nu mai fiu femeie, să fiu simplu om. În ultima vreme, însă, am început să ignor ceea ce înseamnă ”succes” la modul generic și să caut să descopăr și să înțeleg ceea ce înseamnă succes, fericire, împlinire pentru mine. Îmi doresc să încetez să mă tratez ca pe o construcție socială și să mă întorc la ceea ce sunt în mod natural, la un mod de a fi authentic și firesc. Nu știu ce înseamnă să fiu femeie pentru că nu am ajuns încă acolo, însă pot spune că ceea ce simt autentic în mine este o mare sensibilitate, faptul că mă emoționează aproape orice, dorința de a sprijini, ajuta, ocroti, de dăruire, de sacrificiu, de a-mi pune viața în slujba a ceva mai mare decât mine. Mă preocupă ideea de a fi pe placul celorlalți, de a fi frumoasă. Știu că cel mai vie mă simt în contact cu frumosul, iubirea, când creez ceva semnificativ sau când mă conectez intim și profund cu o altă formă de viață. Ceea ce a rămas totuși clar feminin în mine în pofida luptei împotriva propriei naturi este programul biologic – fragilitatea fizică, ciclul menstrual cu fluctuațiile hormonale și durerile lunare, urme de anxietate.                                                  Încă sunt confuză cu privire la propria feminitate și la cât de feminină îmi pot permite să fiu în diferite situații, ceea ce face ca aceasta să aibă mai degrabă un rol vag în viața mea. Sigur, sunt circumstanțe în care îmi pot permite să fiu mai feminină decât altele. Principalele roluri pe care feminitatea le joacă în viața mea sunt seducția, facilitarea înțelegerii și sprijinirii celorlalți și apropierea de sine.

Luminița Amarie (poetă):  Feminitatea o asociez cu o siluetă aparent de neremercat, de o eleganță discretă în gesturi, pe o terasă în mijlocul unui oraș obosit. la limita graniței dintre fragilitate și forță. luminând cu prezența ei, aproape invizibilă, cu o carte în mână, cafea, jarul țigării spărgând contrastul. Inteligență fluidă, mișcări reci. în poșetă cumpărăturile pentru cină, produse de curățenie & un bec. multitasking asumat.  Să fiu femeie pentru minte înseamnă să nu simt nevoia confirmărilor dinafară. după îndelungi căutări, ezitări, stări confuze, rateuri & co. am înțeles că pentru mine, să fiu femeie înseamnă să fiu eu, cu toate măștile. probabil de aceea simt o tandrețe nesfârșită pentru clovni. Care e rolul feminității în viața mea? Luminează partea întunecată a lucrurilor.
Răspund și eu în cele din urmă.

Ilinca Bernea (poetă): Eu asociez feminitatea cu masculinitatea. O zână abandonată pe o insulă pustie sau pe una locuită doar de femei, își pierde feminitatea. Aceasta este intrinsec legată și dependentă de existența masculinității și de privirea ”masculină”. Oricât de sublimată și de transfigurată ar fi, feminitatea este esențialmente legată de funcțiile biologice, de natura viscerală a sexualității femeiești care e pereche cu cealaltă. Sunt femeie prin senzațiile și trăirile și fantasmele asociate organic condiției mele genitale.
Într-o lume în care genul e neutru, erotismul se transformă, sursele de atracție nu mai sunt girate de forțele complementarității. Nu vreau să speculez în acest sens, nici nu sunt curioasă cum ar fi o lume în care bărbații și femeile ar dispărea și o nouă specie uni-gen sau multi-gen s-ar reproduce în legea ei. Sigur că e posibil.
Ceea ce sărbătoresc eu acum nu este disocierea – de care tot fac caz apologii noii dezordini sociale – ci fuziunea dintre sex și gen. Natura a facut ca sursele de plăcere și fericire ale celor două sexe să fie interdependente.
Feminitatea e ceea ce mă face fericită.
Faptul de a fi înțeleasă, respectată, acceptată, prețuită nu e o sursă de împlinire și fericire.
Faptul că sunt dorită de un bărbatul pe care îl doresc și mi-e drag da.

Ilinca Bernea Autor

Doctor în filozofie, scriitoare consacrată și artistă, Ilinca Bernea este o voce recunoscută în cultura de astăzi a țării noastre. Trăiește la București și la Londra, prilej cu care dezbate problematica deloc facilă a diversității, a multiculturalismului, a feminității și a implicațiilor ei sociale, pe lângă pasiunea nestinsă față de filozofie.
https://bel-esprit.ro/de-8-martie-ilinca-bernea/