"Fiecare persoana moare cât poate
ea de bine” spune Julian , unul din cele doua personaje ale filmului Truman. Sensul
acestei idei cadru a filmului fiind ca omul in pregatirea sa pentru trecere
gandeste singur toate detaliile care l-ar multumi daca ar ramane un participant
viu la o ceremonie dedicata altcuiva. In primul rand, acest personaj vrea sa
ocoleasca momentele penibile, degradante, umilitoare ale sfarsitului unei boli lungi si nemiloase,
pe cat posibil incercand sa fie el judecatorul si nu medicul care spune: „ajunge!”Aceste
cuvinte se dovedesc a fi de fapt cuvinte „de trait”, adica venirea momentului
final trebuie sa gaseasca personajul cu
toate datoriile lumesti incheiate. Desigur, cele mai grele sunt cele legate de
oamenii iubiti, de cei de care esti dependent. Un film, ca un cantec trist si
deosebit de frumos. Precum Sarabanda lui Haendel.
Truman, True man, om adevarat, prieten adevarat, dragoste intre prieteni;
filmul dezvaluie ascunzisurile care adapostesc ce au oamenii mai bun, mai uman,
mai impresionabil in ei.
Truman este un mare caine al carui proprietar Julian incearca sa-si lase toate problemele vietii in ordine. Printre altele,
sa- i gaseasca lui Truman, caine batran, greu de adoptat, un nou stapan care sa
fie acceptat cu dragoste de caine. Truman nu este personajul principal, pentru
ca filmul sa merite numele lui ci reprezinta simbolul grijilor si sarcinilor
importante pe care cel care va pleca le are de rezolvat
Julian și vechiul său prieten Tomas,
care vine din Canada sa-si viziteze
prietenul din copilarie pentru ultima data sunt doi hetero-barbati care se iubesc
unul pe celalalt, o marturisesc si si-o declara unul altuia. Cuvintele "Te
iubesc" sunt vorbite liber si acceptate. Dar, in aceasta poveste a zilelor
finale ale unui singur om, există putine istorii. Viata in cele 4 zile ale
vizitei a imbinat emoțiile cu ajutorul actiunilor,
a realitatilor cu oarece umor, dominanta fiind norocul lui Julian in a avea cativa
oameni iubitori si un mare prieten, ocazie cu care a prins curaj si si-a mai
alungat temerile.
Vizita este o surpriza, dar motivul
care sta la baza acesteia nu este. Julian a aflat ca cancerul pulmonar pe care
credea ca il controleaza a fost în mod periculos metastazat.
Mai mult decât atat, Tomas a aflat prin
vara lui Julian, Paula (Dolores Fonzi), ca Julian, satul de spitale si regimuri
medicale, a decis sa nu mai fie tratat cancerul. "Am terminat", spune
el prietenului sau, si este clar ce inseamna asta.
Regizat si scris de Cesc Gay, "Truman" nu este niciodata sentimental,
regizorul preferand o nota eficienta si
subliniat afectiva..
Cesc Gay nu este un sentimental, si in
timp ce Truman poate frange inimile spectatorilor, regizorul face in asa fel
incat sa-si masoare just sentimentalismul si dramatismul.
Este un tur de forta pentru Ricardo
Darin, starul argentinian care-l interpreteaza pe Julian care nu dezamageste niciodată.
Cámara (Tomas) se mișcă perfect in naratiune, reusind sa stopeze orice pumn
inainte chiar ca Julian sa-l livreze. Adica nu-l insoteste intr-un tragic in
care in mod firesc orice personaj sau actor ar fi tentat sa se lanseze. Din
acest unghi, filmul are calitatea ca nu apasa pe butoanele emotionale la fel de
forte precum un film de la Hollywood cu aceeasi linie de plantare.
Si daca vorbesc despre emotie, exista in film un moment de o emotie si o frumusete tulburatoare. In ultima seara petrecuta impreuna de cei doi prieteni impreuna cu Paula, verisoara lui Julian si prietena din copilaria argentiniana a lui Tomas, la cina pregatita de Tomas, Julian intr-o efuziune de sinceritate le povesteste acestora ca nu va astepta pana la capatul suferintelor care l-ar aduce intr-o situatie umilitoare de nesuportat si ca va interveni. Marturisirea ii impietreste pe ceilalti doi confruntati cu o imagine dura, greu de suportat si imaginat pentru prietenul lor. In aceasta stare de tensiune maxima, Tomas si Paula reusesc sa se detensioneze permitand unor vechi acumulari abia banuite sa se descatuseze, Nu de putine ori o durere majora, vie, e amortizata de o descatusare sexuala. Aici apare durerea pentru prieten, atractia reprimata intre cei doi, furia ca viata le rapeste un prieten destul de tanar si ca ei si-au epuizat formele de empatie si ajutor. Este de fapt o minunata replica data mortii, o revolta impotriva acesteia. Indiferent daca regizorul a introdus scena pentru a-i da filmului si sansa unei iubiri barbat-femeie- sau a dorit sa creasca emotia despartirii, avem parte de o scena convingatoare, emotionanta, chiar daca tensiunea despartirii din aeroport are acum o amploare dubla.
Si daca vorbesc despre emotie, exista in film un moment de o emotie si o frumusete tulburatoare. In ultima seara petrecuta impreuna de cei doi prieteni impreuna cu Paula, verisoara lui Julian si prietena din copilaria argentiniana a lui Tomas, la cina pregatita de Tomas, Julian intr-o efuziune de sinceritate le povesteste acestora ca nu va astepta pana la capatul suferintelor care l-ar aduce intr-o situatie umilitoare de nesuportat si ca va interveni. Marturisirea ii impietreste pe ceilalti doi confruntati cu o imagine dura, greu de suportat si imaginat pentru prietenul lor. In aceasta stare de tensiune maxima, Tomas si Paula reusesc sa se detensioneze permitand unor vechi acumulari abia banuite sa se descatuseze, Nu de putine ori o durere majora, vie, e amortizata de o descatusare sexuala. Aici apare durerea pentru prieten, atractia reprimata intre cei doi, furia ca viata le rapeste un prieten destul de tanar si ca ei si-au epuizat formele de empatie si ajutor. Este de fapt o minunata replica data mortii, o revolta impotriva acesteia. Indiferent daca regizorul a introdus scena pentru a-i da filmului si sansa unei iubiri barbat-femeie- sau a dorit sa creasca emotia despartirii, avem parte de o scena convingatoare, emotionanta, chiar daca tensiunea despartirii din aeroport are acum o amploare dubla.
Exista in film o senzatie ca intre cei doi prieteni, chiar intre Julian si
Nico, fiul sau, lipseste acea comunicare spontana sincera pana la os. Cam asta ar fi tema filmului: e posibil ca
intr-o astfel de situatie sa dam drumul cuvintelor apasatoare sau sa le
reprimam? Filmul raspunde ca acele cuvinte pe care le reprimam la un moment dat
dintr-un motiv sau altul, le recuperam la un moment dat in mod violent,
salbatic...
Partea cu adevarat emotionanta a filmului, o las nemarturisita, din dorinta de
a mai discuta si in viitor acest film despre viata, despre moarte...
Truman este blocat intre realism si
romantism, si nici una dintre parti nu functioneaza complet
Filmul este restrans si analitic, impactul
sau fiind cumulat.
"Truman" evita predicarea
la fel de scrupulos, pe cat evita certitudinea.
Exista lucruri in viata si in arta,
care sunt pur si simplu atat de frumoase incat trebuie sa fie observate, iar
performanta lui Darín în "Truman" este una dintre acestea.
SD
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu