Ierarhizarea ne-naturala a societatii

Umanismul este în mod inerent împotriva oricărei discriminări bazate pe criterii rasiale, etnice, de gen, religioase etc. Corectitudinea politică impune însă, un respect nejustificat pentru categoriile discriminate istoric. Non-discriminarea coincide cu neutralitatea în fața oricărei categorii umane generice. Respectul față de categoriile cândva victimizate este un abuz deoarece nu sunt întrunite criteriile care îl atrag în mod natural. Respectul presupune existența unui merit. Faptul de a fi femeie, trans-sexual, bisexual, sectant nu reprezintă un merit. În aceasta constă malignitatea gândirii corect politice. Cheia corectitudinii politice din faza actuala este ruginita tocmai pentru ca categorii de oameni se bucura de un plus de respect din partea societatii. Se formeaza o discriminare in sens opus celei care a dus la aparitia tezelor corectitudinii politice si umanismul are de suferit. E vorba de un dezechilibru. Din antichitate si pana in present, respectul il ofera o societate meritocratiei sale si nu victimelor care merita compasiune.

Prin incercarea de reparatii morale acordate  victimelor, distrugem meritocratia

Ierarhiile intr-o societate sunt un lucru firesc, o impunere naturala . Cei din varful piramidei ar trenbui sa elaboreze regulile de functionare a societatii. “Cel mai inteligent ar trebui sa faca legea” spunea Platon in Republica.

Ierarhia este insasi structura sociala. Ea e necesara; fara aceasta exista totalitarism si entropie comunistoida. De aceea cand puterea e de stanga (daca mai exista cumva analogie intre doctrina si actiune politica) si mai ales daca avem o stanga regresiva, e de bun simt ca societatea sa compenseze dezechilibrele eventuale prin manifestari individuale proprii dreptei. Bunul simt are in vedere si cealalta prezumtie.

Este destul de delicat cazul actual al Romaniei cand puterea si opozitia institutionalizate au demersuri de dreapta. Ca lucrurile sa fie si mai complicate, masurile de stanga nu sunt propuse decat de o stanga neinstitutionalizata, radicala, care neintelegandu-si menirea prea bine poate folosi fie un ortodoxism extrem fie aceleasi tehnici ale corectitudinii politice. 

Ne confruntam asadar cu un capitalism extrem la baza in sens economic, cu propaganda de stanga slab sau deloc manifesta en plain air si cu propaganda incoerenta total din partea societatii civile.  Asa se formeaza forta centrifuga care poate aduce aproape legic puterea totala.  Cel care va putea asigura hrana populatiei si o buna propaganda religioasa va reprezenta puterea totala sau totalitara.

Vorbeam de umanism, de meritocratie? Ne pastram asadar in termenii corectitudinii politice. Deocamdata.

                                                                                                                                                 SD