Vesticii practica politica de lobby ca sa satisfaca cerintele grupurilor de interese.O fac oficial, organizati in firme dedicate care-si platesc datoriile catre stat si apar in public cu o tinuta demna si onorabila. Se ocupa in general cu convingerea decidentilor politici sa adopte si sa impuna prin votul personal un proiect sustinut de un grup de oameni de afaceri. In spatele prezentei onorabile a lobbistilor se afla insa multitudini de acte de coruptie, ei fiind in special pe postul intermediarilor corupatori ai decidentilor. Si se joaca pe sume mari, pe functii, pe cariere, uneori chiar pe viata. Niciun tertip nu este neglijat, nu este socotit ignobil sau barbar.
În cele mai înalte cercuri ale politicii, Elizabeth Sloane este cea mai solicitată lobbistă de la Washington. Jessica Chastain joaca in rolul unui personaj obsesiv, chiar foarte obsesiv. O lobbista tenace si desteapta precum un luptator cu o arma laser care strabate milimetric traseul propus, gandit cu precizie. Juramantul sau profesional este: “Lobby-ul este o problema de previziune. Anticiparea miscarilor oponentului si aplicarea contramasurilor este secretul castigului” (citat aproximativ)
Când intră, însă, în competiție cu cel mai puternic competitor pe care l-a cunoscut vreodată, Elizabeth realizează că prețul victoriei este mai mare decât e dispusă să plătească. E vorba de drama care o traieste un lobbist de cariera care trebuie sa aplaneze eventualul conflict intre misiunea profesionala si propria constiinta. Si aici, lui Miss Sloane ii este dat sa se confrunte cu un conflict puternic intrucat miza era proiectul din Senat care urmarea sa interzica procurarea armelor de foc de catre orice cetatean american ce foloseste motivul violentei armate in crestere care trebuie parata cu aceleasi mijloace. Ca si in multe cauze inventate livrate publicului american sub argumente false, producatorii de arme, de tehnica militara in general, sunt capabili sa convinga intreaga America de necesitatea pornirii unui razboi mondial pentru inflorirea afacerii lor. De data aceasta firma de lobby angajata, aceea la care lucra Miss Sloane avea sarcina sa obtina acordul unei majoritati dintre senatori care sa se opuna modificarii regimului armelor de foc. Aici intervine conflictul interior al lobbistei noastre: ea este convinsa ca permisivitatea obtinerii legale de arme de foc duce la proliferarea criminualitatii in scoli, universitati, restaurante, cluburi, etc..
Pentru inceput ni se propune o secventa flash-forward. Sloane este aratata aparandu-se in sedinta de audiere a Senatului. Aceasta secventa ne aminteste de audierea lui Hillary Clinton in cazul Benghazi, Sloane raspunzand soldateste la atacurile comitetului, condus de un important legiuitor democrat (John Lithgow). Introducerea destabilizatoare da tonul naratiunii principale care povesteste circumstanțele in care Sloane a ajuns in aceasta situatie.
Cu cateva luni inainte de a fi chemata in fata Senatului, Sloane si-a creat reputatia unuia dintre cei mai puternici jucatori din spatele scenei din Washington. Chastain o joaca ca pe o femeie care se bucura de amenintarea pe care o reprezinta pentru adversarii sai, perfect constienta de valoarea ei. Sloane nu conduce firma de lobby de scoala veche, unde lucreaza (aceasta este condusa de George Dupont, interpretat de Sam Waterston), dar se plimba prin birouri ca si cum totul i-ar apartine.
Cand seful unui lobby puternic in ce priveste armele o invita sa convinga femeile sa se opuna unui proiect de lege care urma sa impuna noi reglementari privind vanzarea de arme de foc, il ridiculizeaza. Pe de alta parte, se vede ca Sloane are o busola morala. De asemenea, ea considera amenintarea ca fiind o oportunitate. Sigura ca are necesarul pentru a sustine lupta, Sloane se indreapta spre o firma minora din opozitie, pentru a combate de partea acesteia.
Sloane este in acelasi timp cruciat si manipulator. Ea renunta la viata personala pentru a se dedica in totalitate muncii. Sexul pentru Sloane este tranzactie pura - plateste pentru el si refuza orice avans emotional venit de la escortele ei de sex masculin.
Ca personaj al dramei Sloane se comporta stereotip: un robot dependent de munca fara viata interioara. Chastain depaseste pe alocuri caracteristicile impuse de Perera (autorul scenariului) dotand-o pe Sloane cu o melancolie subterană. Sloane nu spune niciodata in mod direct ca regreta calea pe care a ales-o. Dar privind-o pe Chastain, este evident ca Sloane este nemultumita.
Pe masura ce mizele sunt mai mari pentru Sloane si grupul sau de tineri lobbisti care se raporteaza la ea cu un amestec de admiratie si frica, ea reuseste prin mijloace suspecte sa ramana cu un pas inaintea opozitiei. Obiectivul sau final, cu toate acestea, este intotdeauna admirabil.
Chastain abordeaza acest paradox provocator, jucand personajul Sloane asa cum se pare ca este ea: dura, controlata si fara compromisuri. Caldura pe care a afisat-o Chastain la prima ei nominalizare la Oscar pentru The Help a disparut. In rolul Sloane, singurele zambete ale lui Chastain sunt cele de satisfactie de sine. Actrita nu cauta sa castige simpatie; tenacitatea lui Sloane este cea care o obtine. Este o abordare curajoasa si funcționeaza.
Interpretarea de exceptie mentine compulsiv atentia privitorului, chiar daca scenariul lui Perera devine din ce in ce mai absurd in scenele finale (filmul dureaza 132 minute). Ceea ce a fost la inceput un thriller subtirel se transforma intr-o harababura groteasca, asemanatoare cu romanele lui John Grisham, pe care le citeste Sloane inainte de a merge la culcare. Chastain de una singura ii impiedică pe toți sa deraieze, dominandu-i cu prezența ei impunatoare. Isi construieste eroina astfel incat sa te castige de partea ei.
Pentru a mari suspansul audierii din Congres, scena de mare efect, regizorul introduce doua personaje cu care Miss Sloane avusese o relatie speciala: pe angajata sa traumatizata din scoala cand asistase la un carnagiu prin impuscare a colegilor sai, copii, si pe care o folosise chiar ea intr-un mod periculos punandu-i viata in pericol pentru a demonstra dreptatea cauzei sale, fara sa tina seama de neprevazut si pe tanarul barbat, “escorta si ajutor la toate”. Acesta din urma era poate singura ei vulnerabilitate si expunere periculoasa, in afara cauzei motivante. Surpriza a fost ca si acesta s-a dovedit la audiere a fi ca si Miss Sloane, un profesionist. Schimbul de priviri intre cele doua femei , incarcat de semnificatii, descopera latura umana a lui Miss Sloane, altfel dura precum otelul in realizarea scopurilor sale. Femeia care calca pe demnitatea colegilor si subalternilor sai era capabila si de a transmite prin priviri un fel de “iarta-ma, vei intelege poate cauza superioara care m-a determinat sa-ti fac rau la un moment dat. Totul este aranjat pe prioritati dedicate cauzei.
Filmul scris si regizat de englezi nu este chiar o capodopera conceptuala. Scenariul gandit si pus in aplicare de catre Miss Sloane este insa inspirat, ca si deconspirarea lui din ultimul moment.Chair daca conceptual filmul e simplu, el e facut cu maiestrie.
Concluzia ar putea fi aceea ca establishmentul bine ancorat al SUA poate fi clatinat si ca justitia cu toate supunerile ei native ramane dreapta pana intr-un final. Ne-am astepta dupa ce vedem acest film sa constatam ca fabricantii de unelte ale mortii fac un pas indarat, ca si senatorii corupti. Adica mai sunt si cazuri singulare in care prin bravura unui exemplar uman se pot salva situatii, onoare, vieti omenesti. Realitatea nu pare insa sa confirme asteptarile amatorului de film. Pana atunci filmul ramane un excelent produs pentru export. Asadar, avem un film spumos, care te fura, te tine neclintit in fata ecranului, dar ce ramane este mizeria morala si materiala care insoteste activitatea de lobby, si sugestia paienjenisului care intuneca o democratie!
SD
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu