„Enigmele infinite. Vocalize în Do Major“
7. Statuia
Julius Zimberlan sculptă la comanda lordului chipul acestuia în marmură. Statuia
îi reuşi foarte bine şi lumea spunea că seamănă leit cu lordul, pe care, dacă l-ai
pune să stea lângă statuie, n-ai mai putea să-l deosebeşti de ea.
îi reuşi foarte bine şi lumea spunea că seamănă leit cu lordul, pe care, dacă l-ai
pune să stea lângă statuie, n-ai mai putea să-l deosebeşti de ea.
Apoi lordul se îmbolnăvi. Supuşii săi aveau însă o mulţime de rugăminţi, pe
care numai dânsul le putea soluţiona. Unele dintre ele erau chiar urgente.
care numai dânsul le putea soluţiona. Unele dintre ele erau chiar urgente.
Finch, sfetnicul de încredere al lordului, hotărî să treacă la un şiretlic: aşeză
statuia într-o firidă şi lumea îşi spunea păsurile în faţa acestui chip cioplit. Apoi,
Finch începu să guverneze el în locul stăpânului. Boala lordului se prelungea
şi lucrurile mergeau de minune. Finch prospera, iar statuia de marmură îşi
făcea datoria: oamenii i se adresau fără a şti că vorbesc cu o piatră.
statuia într-o firidă şi lumea îşi spunea păsurile în faţa acestui chip cioplit. Apoi,
Finch începu să guverneze el în locul stăpânului. Boala lordului se prelungea
şi lucrurile mergeau de minune. Finch prospera, iar statuia de marmură îşi
făcea datoria: oamenii i se adresau fără a şti că vorbesc cu o piatră.
Dar, iată că, după un timp, lordul muri. Finch, pentru a nu-şi pierde puterea,
îl înmormântă pe ascuns. Lucrurile îşi mai continuară, o vreme, cursul.
îl înmormântă pe ascuns. Lucrurile îşi mai continuară, o vreme, cursul.
Până ce, într-o zi, cineva remarcă lipsa statuii lordului din locul unde fusese
expusă iniţial. Atunci, Finch îi ceru lui Julius Zmberlan un duplicat. Dar, spre
surprinderea celor iniţiaţi, odată ce statuia îşi văzu chipul cioplit, prinse glas.
expusă iniţial. Atunci, Finch îi ceru lui Julius Zmberlan un duplicat. Dar, spre
surprinderea celor iniţiaţi, odată ce statuia îşi văzu chipul cioplit, prinse glas.
Statuia lordului guvernă, vie, mai mulţi ani. Apoi, când se îmbolnăvi, duplicatul
ei îi luă locul.
ei îi luă locul.
Julius Zimberlan fu obligat să facă un alt duplicat.
După ce muri şi Julius Zimberlan, ultima statuie se văzu lipsită de statuia ei.
Deveni tot mai rigidă. Împietri.
O cioară îşi făcu cuib pe creştetul ei.
Discipolii lui Julius Zimberlan, ai Marelui Julius Zimberlan, făcând mulaje după
capodopera maestrului, plictisindu-se într-o zi, ciopliră mici figuri reprezentând
cioara de pe creştetul statuii.
capodopera maestrului, plictisindu-se într-o zi, ciopliră mici figuri reprezentând
cioara de pe creştetul statuii.
În clipa când cioara îşi văzu statuile ei, începu să guverneze între păsări. „Dar
dacă, totuşi, în statuile ei s-a ascuns adevărata cioară?i-au întrebat Ideologii
Statuii pe cei câţiva ce se mai îndoiau. „Cine poate să nege aşa ceva cu
certitudine?“
dacă, totuşi, în statuile ei s-a ascuns adevărata cioară?i-au întrebat Ideologii
Statuii pe cei câţiva ce se mai îndoiau. „Cine poate să nege aşa ceva cu
certitudine?“
8. Confuzia
Dr. Julius Zimberlan era un domn respectabil (avea şi o servietă neagră), purta
ochelari fumurii şi era chel. Se afla în străinătate la un congres internaţional de
medicină sportivă, unde susţinuse o apreciată comunicare.
În seara aceea, pe când se întorcea la hotel, doi bărbaţi îl opriră în faţa intrării, se
legitimară şi-l rugară să-i urmeze. În eleganta limuzină neagră, dr. Julius Zimberlan
protestă cu vehemenţă, înecându-se mereu în tuse, protestă şi când opriră în faţa
unei somptuoase vile din afara oraşului. Aici i se servi o cină copioasă, după care
doi înalţi funcţionari îl dojeniră politicos că ar călători incognito în străinătate. Uimit
şi îmbunat oarecum după un pahar cu vin vechi de Burgundia, dr. Julius Zimberlan
le arătă paşaportul, invitaţia la congres şi celelalte acte. Susţinu încă mult timp că
el e dr. Julius Zimberlan, specialist în medicină sportivă, dar zadarnic. Cei doi
înalţi funcţionari au rămas la convingerea că dr. Julius Zimberlan, de fapt, nu e dr.
Julius Zimberlan, ci suveranul unei ţări orientale.
legitimară şi-l rugară să-i urmeze. În eleganta limuzină neagră, dr. Julius Zimberlan
protestă cu vehemenţă, înecându-se mereu în tuse, protestă şi când opriră în faţa
unei somptuoase vile din afara oraşului. Aici i se servi o cină copioasă, după care
doi înalţi funcţionari îl dojeniră politicos că ar călători incognito în străinătate. Uimit
şi îmbunat oarecum după un pahar cu vin vechi de Burgundia, dr. Julius Zimberlan
le arătă paşaportul, invitaţia la congres şi celelalte acte. Susţinu încă mult timp că
el e dr. Julius Zimberlan, specialist în medicină sportivă, dar zadarnic. Cei doi
înalţi funcţionari au rămas la convingerea că dr. Julius Zimberlan, de fapt, nu e dr.
Julius Zimberlan, ci suveranul unei ţări orientale.
Dr. Julius Zimberlan rămase în minunata vilă care i se puse la dispoziţie şi învăţa
oată ziua numele statului al cărui suveran devenise, dar nume pe care nu reuşea
nicicum să-l pronunţe. (Era o vocabulă grea.) Se căsători şi avu doi copii cu păr
creţ şi unghii violete.
oată ziua numele statului al cărui suveran devenise, dar nume pe care nu reuşea
nicicum să-l pronunţe. (Era o vocabulă grea.) Se căsători şi avu doi copii cu păr
creţ şi unghii violete.
Într-o zi veniră la el trei indivizi care se intitulară juntă militară şi care-l omorâră.
9. Revanşa
Julius Zimberlan traversă distrat strada, răsfoind ultimul număr al revistei. La
o intersecţie, Finch frână, dar fu prea târziu. Maşina trecu peste trupul lui
Julius Zimberlan şi se sfărâmă de un zid.
o intersecţie, Finch frână, dar fu prea târziu. Maşina trecu peste trupul lui
Julius Zimberlan şi se sfărâmă de un zid.
Julius Zimberlan avusese Basedow şi ochii lui trecură în ochii şi în creierul
posterior al unui bou. Finch avusese o limbă ascuţită şi un suflet rău, foarte
rău. Ficatul şi bărbia lui au trecut în frunzele unei flori frumoase şi otrăvitoare.
posterior al unui bou. Finch avusese o limbă ascuţită şi un suflet rău, foarte
rău. Ficatul şi bărbia lui au trecut în frunzele unei flori frumoase şi otrăvitoare.
Într-o zi, boul a mâncat floarea, dar şi-a stricat stomacul şi a murit.
Totuşi, nici medicul veterinar şi nici procurorul veterinar – chemaţi la faţa l
ocului – n-au putut rezolva până la capăt enigma acestui
ocului – n-au putut rezolva până la capăt enigma acestui
10. Gâsca
− Eşti o gâscă, îi spuse dr. Julius Zimberlan lui Poyy.
− Ei bine, eu m-am săturat! replică Poyy.
În timp ce portarul îi deschidea uşa, femeia simţi o senzaţie ciudată în jurul gâtului. Chemă
un taxi. În maşină era cald şi plăcut. O toropeală uşoară puse stăpânire pe ea. Doar senzaţia
neplăcută de sub gulerul de blană de vulpe argintie o agasa. Desfăcu gulerul şi dădu cu
degetul blana la o parte. Apoi se lăsă pe spetează.
un taxi. În maşină era cald şi plăcut. O toropeală uşoară puse stăpânire pe ea. Doar senzaţia
neplăcută de sub gulerul de blană de vulpe argintie o agasa. Desfăcu gulerul şi dădu cu
degetul blana la o parte. Apoi se lăsă pe spetează.
Îşi privi degetul şi văzu, cu surprindere, sânge pe el. Şi, deodată, în semiîntunericul din maşină
, auzi un foşnet ca un râs. Venea de aproape, de foarte aproape. Instinctiv, se înfăşură în
palton. Şi, atunci, vulpea o muşcă de gât, râzând: „Eşti o gâscă! Eşti o gâscă! Eşti o gâscă!“.
Vulpea îi sugea sângele din rană. În maşină era cald şi plăcut. Vulpea devenea tot mai mare,
tot mai sătulă. Apoi, mulţumită, căzu peste şofer.
, auzi un foşnet ca un râs. Venea de aproape, de foarte aproape. Instinctiv, se înfăşură în
palton. Şi, atunci, vulpea o muşcă de gât, râzând: „Eşti o gâscă! Eşti o gâscă! Eşti o gâscă!“.
Vulpea îi sugea sângele din rană. În maşină era cald şi plăcut. Vulpea devenea tot mai mare,
tot mai sătulă. Apoi, mulţumită, căzu peste şofer.
Sosită la faţa locului, poliţia nu putu pricepe ce căuta vulpea argintie uriaşă în maşina zdrobită
de zidul unei clădiri. Încă o enigmă…
de zidul unei clădiri. Încă o enigmă…
11. Greşeală fatală
Şi atunci, dr. Julius Zimberlan (cunoscut printre amici drept Gough) hotărî că viaţa nu mai
are nici un rost. Decise să se sinucidă. Dar, pentru orice eventualitate, îşi mai dădu o şansă:
nu era mare amator de fotbal, însă, cum televizorul tot era deschis, hotărî că, dacă va
câştiga echipa cu chiloţi albi, se va duce să se îmbete, dar dacă vor învinge cei cu chiloţi
negri, îşi va pune capăt zilelor.
Meciul se dovedi, într-adevăr, palpitant. (Dr. Julius Zimberlan n-ar fi acceptat niciodată că
o partidă de fotbal poate fi atât de pasionantă.) Mai înainte lucrurile merseseră în direcţia
unei beţii straşnice. Abia a început să fie dr. Julius Zimberlan atent la televizor, că jucătorii
în chiloţi albi s-au pus să dea un gol după altul: patru goluri. Pe urmă însă, a intervenit
ceva cu totul neaşteptat, unul dintre ei a fost dat afară de pe teren de către arbitru. Aşa că
au început şi negrii să prindă curaj, iar când n-au mai rămas decât patru minute de joc,
scorul a devenit egal. Asta nu fusese prevăzut în planurile doctorului Julius Zimberlan. Ce
să facă în cazul unui meci egal? Ce hotărâre decisivă să ia? Decisivă! Totuşi, în ultimul
minut de joc, mai precis, într-unul dintre ultimele minute de prelungiri dictate de arbitru
pentru repetate trageri de timp, fotbaliştii cu chiloţi negri îi rezolvară situaţia lui Gough:
mai reuşiră un gol, aşa că arbitrul fluieră sfârşitul meciului şi dr. Julius Zimberlan se
spânzură.
o partidă de fotbal poate fi atât de pasionantă.) Mai înainte lucrurile merseseră în direcţia
unei beţii straşnice. Abia a început să fie dr. Julius Zimberlan atent la televizor, că jucătorii
în chiloţi albi s-au pus să dea un gol după altul: patru goluri. Pe urmă însă, a intervenit
ceva cu totul neaşteptat, unul dintre ei a fost dat afară de pe teren de către arbitru. Aşa că
au început şi negrii să prindă curaj, iar când n-au mai rămas decât patru minute de joc,
scorul a devenit egal. Asta nu fusese prevăzut în planurile doctorului Julius Zimberlan. Ce
să facă în cazul unui meci egal? Ce hotărâre decisivă să ia? Decisivă! Totuşi, în ultimul
minut de joc, mai precis, într-unul dintre ultimele minute de prelungiri dictate de arbitru
pentru repetate trageri de timp, fotbaliştii cu chiloţi negri îi rezolvară situaţia lui Gough:
mai reuşiră un gol, aşa că arbitrul fluieră sfârşitul meciului şi dr. Julius Zimberlan se
spânzură.
Necugetată faptă! Peste o săptămână, lumea a putut citi în ziar că meciul a fost contestat,
fiindcă echipa cu chiloţi negri a folosit un jucător fără drept de joc, aşa că „albii“ au câştigat
la „masa verde“, cu scorul de 3-0.
fiindcă echipa cu chiloţi negri a folosit un jucător fără drept de joc, aşa că „albii“ au câştigat
la „masa verde“, cu scorul de 3-0.
− Dr. Julius Zimberlan s-a omorât degeaba, tot repeta Finch, fără să ştie cât de aproape
se afla de adevăr.
se afla de adevăr.
12. Crima de lezmajestate
Regele îşi iubea cu pasiune regina. În puţine căsnicii la un nivel atât de înalt s-a întâmplat
ca interesele de stat să coincidă atât de fericit cu sentimentele celor doi auguşti soţi. Erau
căsătoriţi doar de puţină vreme, când regina s-a îmbolnăvit. Regele o veghea mai tot timpul,
o ţinea de mână şi, cu lacrimi în ochi, se ruga pentru sănătatea ei. Şi a făcut totul ca ea să
redevină zâna îmbujorată şi veşnic zâmbitoare de care s-a îndrăgostit din prima clipă, după
ce i-a fost adusă. Aşa că nu s-a încrezut doar în minunea celestă, ci a dat sfoară în ţară că
îl va răsplăti cu o sumă fabuloasă pe vraciul care-i va reda iubita aşa cum o cunoscuse el.
ca interesele de stat să coincidă atât de fericit cu sentimentele celor doi auguşti soţi. Erau
căsătoriţi doar de puţină vreme, când regina s-a îmbolnăvit. Regele o veghea mai tot timpul,
o ţinea de mână şi, cu lacrimi în ochi, se ruga pentru sănătatea ei. Şi a făcut totul ca ea să
redevină zâna îmbujorată şi veşnic zâmbitoare de care s-a îndrăgostit din prima clipă, după
ce i-a fost adusă. Aşa că nu s-a încrezut doar în minunea celestă, ci a dat sfoară în ţară că
îl va răsplăti cu o sumă fabuloasă pe vraciul care-i va reda iubita aşa cum o cunoscuse el.
Un medic vestit a sosit la palat, a palpat divinul corp al suveranei şi a început un tratament
cum doar el se pricepea să-l prescrie şi să-l pună în practică. Şi minunea s-a produs!
Regina s-a întors din apropierea morţii şi a devenit, pe zi ce trecea, din nou zâna de
care s-a îndrăgostit atât de irevocabil Stăpânul.
cum doar el se pricepea să-l prescrie şi să-l pună în practică. Şi minunea s-a produs!
Regina s-a întors din apropierea morţii şi a devenit, pe zi ce trecea, din nou zâna de
care s-a îndrăgostit atât de irevocabil Stăpânul.
Când Majestatea Sa a devenit iarăşi ce a fost, regele a oferit ofrande zeilor, a organizat
serbări solemne pentru întregul său popor şi şi-a ţinut promisiunea şi faţă de medic. I-a
oferit recompensa fabuloasă, după care l-a executat public pentru delictul de lezmajestate:
nemernicul a pus mâna pe trupul celest al reginei, faptă pentru care orice muritor merita să
moară. Şi cum „Cine se aseamănă se adună“, a ucis şi toate neamurile medicului, pentru
ca sângele scârbos să nu i se perpetueze.
serbări solemne pentru întregul său popor şi şi-a ţinut promisiunea şi faţă de medic. I-a
oferit recompensa fabuloasă, după care l-a executat public pentru delictul de lezmajestate:
nemernicul a pus mâna pe trupul celest al reginei, faptă pentru care orice muritor merita să
moară. Şi cum „Cine se aseamănă se adună“, a ucis şi toate neamurile medicului, pentru
ca sângele scârbos să nu i se perpetueze.
Măsură înţeleaptă: regele şi regina au trăit şi au domnit împreună până la adânci bătrâneţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu