Memoria culturala. Gellu Naum & Victor Brauner-O intalnire

În 1933, în centrul Bucureştiului, viitorul poet Gellu Naum, un tânăr de 18 ani, îl întâlneşte întâmplător pe pictorul Victor Brauner. Între cei doi se leagă atunci o prietenie pe viaţă.

Episodul a fost povestit de Gellu Naum scriitoarei Dora Pavel, într-un interviu acordat revistei România literară, în 2001, anul morţii lui Naum.

“ (…) Dar să vezi cum mi-a ieşit Victor în cale. Intrasem pe strada aia, unde era ziarul “Universul”, şi era un afiş afară. Expusese Victor Brauner pictură. Nu ştiam ce este şi am zis: Hai, să văd şi eu. De obicei, nu intram, nu puteam să sufăr pictura românească deloc, şi nici cea din multe alte ţări, nu numai de-aici. îmi plăcea modernismul, atîta cît puteam să-l cunosc dintr-o revistă, dintr-un ziar, în orice caz, de-aici, ce-a fost avangardă nu mi-a plăcut niciodată. Şi atunci, acolo, am intrat şi nu era nimeni. Era pustiu. Un singur om, într-un colţ. Ca un suedez, aşa, blond, foarte drăguţ băiat. Nu-l cunoşteam. Şi a venit tînărul ăsta la mine, era cu opt ani mai mare, şi m-a întrebat: îţi place? Extraordinar, am spus eu. Aveam 18 ani.

Vă plăcea cu adevărat?

Eu am rămas trăznit cînd am văzut-o, mai văzusem eu Picasso, nu ştiu ce, dar nu poţi să-ţi dai seama, cînd le vezi aşa, făcute, şi puse acolo. Şi m-a zăpăcit complet. Mă uitam aşa, şi el m-a întrebat: Cum e, îţi place? Şi eu i-am spus: Asta scriu eu. Asta vreau să scriu eu. A, scrii, a spus el. Da, scriu. Păi, ce scrii? Ei, scriu şi eu prostii, i-am spus. Ce prostii? Să vii la mine, zice. Vrei să vii la mine? Maruţa ne aşteaptă. O să fie fericită. Maruţa însă s-a speriat… De atunci, nu m-am mai despărţit de el şi el nu s-a mai despărţit de mine. El a acceptat să publice într-o revistă de la Craiova, de nu ştiu unde, doar cu condiţia să pună o pagină Gellu, o pagină el. Aşa făcea. Şi n-am mai scăpat, în fiecare seară eram la el. Aşa am rămas, de la expoziţia aia.

Ce vă plăcea? Ce v-a bulversat? Ce-aţi simţit diferit în pictura lui?

I-am simţit nenorocirea. Dar nenorocirea cum trebuie, şi o tărie de oţel în nenorocirea aia. Pentru că el avea o obsesie, la un moment dat, că are să-şi piardă ochiul. Şi ştii pentru un pictor ce însemnează ochiul. Iar eu închipuie-ţi că am intrat în gruparea asta prin Victor, deci pot să spun că am înţeles ceva din tot ce era.”

http://www.ziarulmetropolis.ro/memoria-culturala-gellu-naum-victor-brauner-o-intalnire/

A patra pestera

Hai sa ne tinem de feriga în timp ce se certifica poetul Marior

sa cultivam tristetile carnasiere

noi cei porniti vertiginos spre mare

spre plaja bântuita de frisoanele unei înalte ruginiri

o doamna de marimea unei seminte ne placea foarte mult

ea îsi clatina capul pe baza triunghiurilor noastre

de ce nu întelegeti ca e sotie de doctor cu inima ca n-avem dreptul

ca dormitam într-o groapa cu lei

ca ea este un fel de ceva (scrie pe ea) un fel de cum s-ar zice care se piaptana prelung

în timp ce o alta fiinta se plimba pe partea cealalta si noi sustinem sus si tare ca nu exista nici o parte cealalta

ca am pus bamele în pamânt si la Doamna-firar al dracului de pamânt ca l-a rascolit ploaia ca avem datoria sa înaintam spre mare si sa punem bamele în pamânt

doamna aceea bizara contesta atributele poetului Marior

în timp ce noi profetizam

(avem si niste martori dar nu mai fac doi bani)

câtiva considera ca totul se exprima în cuneiforme

ei au omizi pe revere poate se vor mai naste

noi n-avem dreptul fiindca ne exprimam în omizi

în adapostul unde vuieste doamna aceea cu inima


Acolo lânga mal

Acolo lânga mal sub mânastire

o fata îi ardea suturi unuia cu palarie gri

eu m-am oprit Habar n-aveam de ce

(poate nefericita mea nevoie de-a reintra în cauzalitati pierdute)

ea m-a simtit si s-a întors spre mine Avea o geanta extraordinara

Ma jerpelitule mi-a zis ce te holbezi asa Nu vezi ca facem dragoste

Eu m-am întins pe iarba Luceam pe dinauntru

ala scâncea zicea Te rog goneste-l

As fi putut sa le raspund urât sau chiar sa le înec motocicleta

pesemne însa ca luceam atât de tare

ca ochii lor au început sa lacrimeze

si fata ca un fluture s-a înaltat de la pamânt Plutea spre mine

venea ca o mireasa oarba ca un cires ceva în genul asta

oricum mi-era egal Pluteam si eu

cerul se ridica din ce în ce mai sus

ala scâncea ziea Te rog goneste-l

Ascet la baraca de tir

Dimineata si seara stateam la baraca de tir câstigam obiecte

lei albi pe care îi daruiam cu generozitate

odata a venit o persoana avea sprâncene pictate

o iubeam nemaipomenit asteptam sa-mi vorbeasca

avea o plasa neagra pe picioare

o îmbracam ma plimbam cu ea prin oras

ceilalti erau linistiti ce conta o persoana

îsi trageau bezna pe cap ca pe o patura calduroasa

câtiva faceau si glume ea îmi punea o mica mâna pe umar pe calea Floreasca

pe acolo nu mai stiu când fusese un hipodrom noaptea se mai auzea tropotul cailor

câte un jokeu trecea plângând în hohote prin mijlocul strazii

eu nu scoteam o vorba ea ma tinea de umar

ceilalti îsi rezemau coatele de masa se bucurau de fiecare fum de tigare

Caldura glaciara

Cineva auzea numai ce-i spunea motorasul plasat în ureche cu un snur frumusel peste reverul hainei altul tinea motorasul între dinti vorbea cu motorasul între dinti spunea asa si pe dincolo si celalalt auzea numai ce-i spunea motorasul

Leul verde Pelican nesigur

Un pelican vine spre noi în labirint

învaluit în ceturi verzi acoperit cu sticle colorate

si striga Tatal nostru de opt ori

pentru ca râde îl lovesc peste ochi

cu palmele mele decupate si triste

dupa un timp soseste si Omul de paza

iubita ma saruta albinele din Labirinturi îmi dau miere

Omul de Paza sta neclintit

"se însereaza" ne anunta el

un nor de pamânt ne acopera cerul

Oglinda oarba

Firul de sânge care-mi iese din buzunar

firul de lâna care-mi iese din ochi

firul de tutun care-mi iese din urechi

firul de flacari care-mi iese din nari

Tu poti crede ca urechile mele fumeaza

dar oamenii au ramas tintuiti în mijlocul strazii

pentru ca în noaptea asta se vor vopsi în negru toate statuile

si va fi insomnia mea aceea pe care o vei cunoaste

o insomnie oarecare de creta si de argila

o insomnie ca o soba sau ca o usa

sau mai bine ca golul unei usi

si în dosul acestei usi vreau sa vorbim de memorie

vreau sa ma mirosi ca pe o fereastra

vreau sa ma auzi ca pe un arbore

vreau sa ma pipai ca pe o scara

vreau sa ma vezi ca pe un turn


Orbitalii

Daca asa stau lucrurile

ma voi culca pe o margine de trotuar în statia de tramvai

lânga femeia care vinde limonada

sau ma voi aseza pe scaunul portocaliu pe care stau din când în când si bâigui

cu picioarele înfundate în substanta aspra a reveriei

Fratele meu va adormi si el

cu gura plina de coliva

si vom uita-o pe aceea care ne asteapta

goala pe câmp sarind ca o lacusta

si nu vor mai ramâne din toata întâmplarea asta

decât apa calduta care ne acopera

namolul care ne pastreaza amprentele obrajilor

si linia de spuma care marcheaza malul

pe marginea de trotuar în statia de tramvai

unde marile noastre repere dhagostea si moahtea

vor naste soricelul jumatate alb jumatate rosu jumatate negru

Sora fântâna

Stau singur si ma uit pe o strada pustie

stau singur cu buzunarele pline de câini

stau singur si ascult fosnetul oaselor

e ca si cum ar adia vântul peste un clopot de ceara

dar dupa primul colt la prima raspântie

s-ar putea oricând sa apara cineva învaluit într-o ploaie de lumina

si va trebui sa ma acopere cu mantia lui pentru ca

s-ar putea odata cu el sa vina o ploaie sau o ninsoare

sau chiar o afurisita de lapovita

sa ne înghete oasele proaspat spalate

desi ieri a fost mai frig decât azi

deasupra mea zboara câtiva porumbei cersetori

filantropii le-au pus farâmituri de pâine pe balcoane

si eu mort de mult cu o piatra de moara pe piept

am hotarât în sfârsit sa plec

sa pornesc de pilda dintr-un grajd înecat în aburi

sa merg asa pâna la un crâng (tufis) unde ma asteapta sora Fântâna

sa ma reazem acolo de prabusirea ei

Torsiunea lui Möbius

Mâna mea stânga si ochiul meu drept

manusa mea stânga si gheata mea dreapta

lampa mea dreapta si calul meu stâng

marul meu stâng si glasul meu drept

haina mea dreapta si urechea mea stânga

palaria mea stânga si urechea mea dreapta

cheia mea dreapta si covorul meu stâng

etc. etc.


Îti faci vânt cu propria-ti figura

Lenea ta e o apa foarte potabila si

mâinile o framânta ca pe ceva necesar

într-o zi într-o zi ai

sa afli ce e ascuns pe dinauntru

sub pantalonii ca niste batrâni biciclisti

sub albia de rufe tunsa proaspat

ordonata si fixa ca un fragment de paranoia

ai sa-mi suni predispozitiile ca pe niste clopote

ai sa te strecori pe sub usile larg deschise

în gurile tunurilor ai sa te miri fumând o tigare

ai sa umbli în mâini pe dinauntru meu

ciupindu-mi nervii ca pe niste coarde vocale

ai sa-mi numeri globulele rosii si ai

sa-mi treci prin ficati cu ochii la stele.

Selectie: SD