...nu stiu daca exista poezie mai frumoasa care sa exprime relatia noastra de-a pururi ambivalenta cu dumnezeirea si dorinta atat de umana de a atinge si a crede ca atingerea reprezinta dovada suprema a existentei...
Tudor Arghezi
Psalmul VI
Te dramuiesc in zgomot si-n tacere
Si te pandesc in timp, ca pe vanat,
Sa vad:esti soimul meu cel cautat?
Sa te ucid? Sau sa-ngenunchi a cere.
Pentru credinta sau pentru tagada,
Te caut darz si fara de folos.
Esti visul meu, din toate, cel frumos
Si nu-ndraznesc sa te dobor din cer gramada.
Ca-n oglindirea unui drum de apa,
Pari cand a fi, pari cand ca nu mai esti;
Te-ntrezarii in stele, printre pesti,
Ca taurul salbatec cand se adapa.
Singuri, acum in marea ta poveste,
Raman cu tine sa ma mai masor,
Fara sa vreau sa ies biruitor.
Vreau sa te pipai si sa urlu: "Este!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu