tag:blogger.com,1999:blog-11047330.post111932944158686005..comments2023-10-24T21:04:32.920+03:00Comments on INTELect si ARTa: Iubirea faţă de aproapeleperomanestehttp://www.blogger.com/profile/18138498600151502565noreply@blogger.comBlogger1125tag:blogger.com,1999:blog-11047330.post-1119651114717986652005-06-25T01:11:00.000+03:002005-06-25T01:11:00.000+03:00„Sper ca societatea noastra sa se mai feminizeze p...„Sper ca societatea noastra sa se mai feminizeze putin“. Interviu cu Pascal BRUCKNER<BR/> <BR/>Alexandru MATEI // Observator cultural<BR/><BR/>A fost coada la masa lui Pascal Bruckner de pe terasa bistroului de la Institutul Francez din Bucuresti. In camasa alba, usor blazat, scriitorul francez care a excitat mintile deja infierbintate ale romanilor imediat dupa Revolutia de la 1989 a raspuns la tot felul de intrebari. Ba a dat un autograf chiar Oanei Sarbu, semn ca liceenilor de altadata le-ar fi priit citeva luni de fiere departe de atelierele pline cu fiare in care-si consumau avintul revolutionar.<BR/><BR/><BR/>As incepe cu doua intrebari dintr-un foc: va considerati mai degraba intelectual sau romancier si care, dintre cei doi, are mai multe de spus societatilor de astazi?<BR/>Ma consider un scriitor cu norma intreaga si un intelectual cu jumatate de norma. Chiar si in calitate de intelectual care se implica in viata societatii, care isi livreaza opiniile in presa, ceea ce ma intereseaza cel mai mult este scrisul. Fie ca scriu roman sau eseu, eu scriu in fiecare zi. Ador sa citesc, ador sa scriu, traiesc numai pentru asta. A fi intelectual nu reprezinta un ideal in sine, in Franta a fi intelectual inseamna a avea un anumit statut.<BR/>Exista, conform unui istoric al ideii de intelectual, Gérard Noiriel, trei tipuri de intelectual: revolutionar, de stat si „specific“, in sens foucaldian. Dumneavoastra va considerati un formator de opinie?<BR/>Poate nu chiar formator de opinie, dar pot sa spun ca, in multe dintre luarile mele recente de pozitie, vocea mea a fost minoritara. Da, cred ca pot avea o anumita influenta asupra opiniei publice, dar nu ma ocup numai cu asa ceva. Am in schimb prieteni care o fac. Eu, doar din cind in cind, in anumite momente istorice. Daca n-as scrie carti, poate as vorbi in fiecare saptamina la televizor.<BR/><BR/>Ati reusit sa-i socati putin pe cititorii dumneavoastra francezi cu aceasta carte? Credeti ca veti face acelasi lucru cu cei romani?<BR/>Nu stiu, poate ca romanii vor fi mai deschisi decit francezii. Am avut parte de unele reactii violente in Franta, in special din partea unor cercuri catolice, dar si a unor grupuri gosiste. Oamenii au fost socati, dar romanul meu a fost preferat, totusi, de cititoare mai degraba decit de cititori. Pentru ca cenzura oficiala a disparut demult in Franta, cind o carte socheaza pe cineva, cel in cauza oscileaza intre doua atitudini: fie se infurie ca a dat de ceva respingator si indigerabil, sau, fiindu-i teama sa nu para invechit, demodat – si nimeni n-are chef sa para astazi un dinozaur – atunci cind nu-i place cartea, isi concentreaza tirul mai degraba pe chestiuni formale.<BR/><BR/>Este vorba despre un tip de cenzura mult mai inteligenta decit cel traditional. Numai ca literatura adevarata e facuta sa trezeasca oamenii, nu sa-i adoarma.<BR/>Va recunoasteti, in ceea ce scrieti, o filiatie sadiana? Care va sint maestrii?<BR/>Da, pentru acest gen de romane, Sade si Fourier – mi-am facut teza de doctorat pe Charles Fourier – il ador pe Sade, cred ca e un mare stilist si imi place in general literatura libertina a secolului al XVIII-lea. In tinerete i-am adorat, ca toti cei din generatia mea, pe Sartre si pe Camus. I-am citit pe Lewis Caroll, pe Stevenson, pe Jack London, era sa-l uit pe Gide. Mi-au placut toti autorii care vorbeau despre libertate intr-o tara care nu era inca libera. Mai sint multi altii inca, uitati, de pilda Queneau, Henri Michaux.<BR/><BR/>Cum se face ca va mentineti aceasta dubla „personalitate“ literara, scriind in acelasi timp romane si eseuri?<BR/>Incepind din secolul al XVIII-lea, scriitorul francez a imbinat critica cu fictiunea. Traditia aceasta s-a incheiat in anii ’50-’60 ai secolului trecut. Ultimii care i-au ramas fideli au fost poate Sartre si Camus. Apoi, in Europa si in special in Franta, a avut loc un fel de divort intre filozofie si roman. De-acum, autorii se specializeaza, fiecare apartine unui anume teritoriu de creatie. Oricine nu respecta aceasta diviziune a muncii este supus la tot felul de interogatorii si trezeste suspiciuni. Eu cred ca e pacat ca se intimpla asa, pentru ca-ti poate placea in acelasi timp sa teoretizezi pe marginea istoriei, dar si sa spui povesti. Una dintre calitatile eseului à la française este tocmai faptul ca amesteca literatura si teoria. Aceasta diviziune a sarcinilor a fost de altfel denuntata de un mare romancier european, Milan Kundera.<BR/><BR/>In toate cartile lui, Kundera a spus ca romanul reprezinta o modalitate de reflectie. El insusi face parte dintr-o serie de romancieri ai Europei centrale – Broch, Zweig, Roth, Musil – care ne reamintesc ca putem sa meditam filozofic citind un roman tot asa cum putem gasi o placere romanesca in lectura unor carti de filozofie. Sartre facea si el apel la literatura cind voia sa ilustreze un concept. Daca un zid a cazut in 1989, asta nu inseamna ca n-au mai ramas multe de darimat, in mintile contemporanilor nostri. De unde putem trage concluzia ca e bine sa incerci sa te transformi in podar. A te priva de dimensiunea romanesca a vietii inseamna sa fii incapabil sa descrii lumea in care traiesti. Sper ca societatea noastra sa se mai feminizeze putin pentru a-i reda romanului locul pe care-l merita.<BR/><BR/>Ca scriitor, aveti multi dusmani?<BR/>Da, am multi dusmani, dar pentru a supravietui am nevoie de ei. Pozitiile mele au exasperat un anumit numar de oameni, cu atit mai mult cu cit ele sint de fapt contradictorii – unii ma iubesc pentru anumite lucruri, dar ma detesta pentru altele.<BR/><BR/>Credeti ca exista o ruptura intre generatia dumneavoastra de intelectuali si cea anterioara, a unor Foucault, Deleuze, Derrida?<BR/>Ei mi-au fost profesori. Mi-am dat doctoratul cu Barthes, l-am citit pe Deleuze in intregime, am asistat la cursurile lui si ale lui Lyotard de la Vincennes, la cele ale lui Lacan de la Ecole Normale Supérieure, dar astazi nu pot sa spun ca-mi plac foarte mult. I-am adorat pe Foucault si pe Barthes. Generatia mea a fost mai apropiata de Sartre si de Camus, de Aron, decit de Deleuze sau Foucault. Cred ca generatiei ultimilor le-a lipsit experienta anti-totalitarismului. Filozofia lor critica viza capitalismul, America, nu stiau foarte bine ce se intimpla in Est. Gosistii de altadata se numesc astazi bo-bo, adica „burghezi boemi“, o generatie care, desi s-a imbogatit intre timp, continua sa cinte Internationala. Dar exista o alta specie de gosisti, cei la andropauza, care, ca de pilda Régis Debray, revin, dupa 50 de ani, la vechile idei marxiste. Gosismul, ca ideologie a micii burghezii, e foarte raspindit in Franta.<BR/><BR/>Doua ultime intrebari: desconsiderati literatura comerciala? Scrieti ca sa vindeti?<BR/>Toata literatura are o dimensiune comerciala. Nu cunosc nici o carte care sa nu se vinda. Desigur ca vreau sa-mi vind cartile, dar nu pentru a face comert, ci pentru ca reusita unei carti inseamna confirmarea unei vocatii. Scopul nu este asadar comercial, ci de recunoastere, iar succesul unei carti nu face altceva decit sa confirme faptul ca a meritat s-o scrii. Cred ca eu imi iau anumite riscuri atunci cind scriu unele carti. Fiecare, de fapt, scrie cartile pe care le poate scrie.peromanestehttps://www.blogger.com/profile/18138498600151502565noreply@blogger.com