Nelly Miricioiu

sursa: Ziua



Aflam adesea despre performantele sale (neconsemnate de presa, pentru ca era... "fugita") sperand sa o reascultam candva "pe viu". Si a venit, in anii '90, pentru a sustine un concert la Ateneul Roman, ce i-a lasat insa un gust amar, pe care mi l-a marturisit apoi, in 2002, dupa un spectacol cu "Tosca" la Opera Bastille - Paris. "A fost intr-adevar prima oara cand am acceptat sa vin in tara si... a fost una dintre experientele mele de viata - aveam nevoie sa inchid niste dulapuri - am fost multumita ca mi s-a oferit posibilitatea unei emisiuni la TVR, (...) dar trebuie sa spun cinstit ca, desi concertul a iesit foarte frumos, eram emotionata, nervoasa, publicul nu a stiut pe cine asculta si ce asculta si astfel spectatorii au fost destul de 'reci', dar stiti prea bine ca in toate tarile se intampla la fel cu cantaretii care s-au nascut acolo, cu exceptia celor care au niste <> enorme cu care se prezinta (...); romanii nu stiu sa inteleaga, sa recunoasca valoarea noastra, ceea ce nu am inteles niciodata. Cred ca ar trebui sa spun mai curand bucurestenii, cu care totdeauna am avut probleme, poate pentru ca sunt moldoveanca - nu stiu... incerc sa gasesc o explicatie. Dar sensibilitatea mea nu s-a acomodat niciodata cu atmosfera de acolo. Nici la Opera din Iasi nu m-au invitat sa cant, desi eu nu cer niciodata sa fiu platita".

"Este o ironie sa ma invite la Balsoi Teatr din Moscova, iar ai nostri sa nu aiba nici un interes in acest sens. Inteleg ca este multa nefericire in tara, dar mi-ar placea sa fiu angrenata in ceva frumos, umanitar, care sa-i ajute intr-un fel sau altul pe romani. (...) Stiu ca in Romania s-au gasit insa sponsori pentru multi cantareti straini care au venit sa concerteze - sa nu mi se spuna ca nu sunt bani, pentru ca am vazut multi carora li s-a platit enorm! Nu se poate face la fel si pentru o cauza buna? Ca doar nu as veni in Romania sa ma laud - nu am nevoie... (...) Cel mai elegant pentru numele meu ar fi sa se gaseasca sponsori care sa plateasca sala, transportul, hotelul etc., asa cum se face pentru altii. Nu am pretentia unui gaj, ci vreau sa stiu ca sponsorul plateste orchestra si nu-si bate joc, ca se asigura bilete ieftine si ca o parte din suma se doneaza - dar cred ca raman o visatoare... La singura Traviata in care am fost invitata sa cant la Bucuresti, imi amintesc si acum ca era frig, dar la casa de bilete era o coada enorma. Nu aveau un post pentru mine - de fapt nu erau locuri pentru ca toate doamnele care erau casatorite cu membri de partid ocupau acele posturi fara sa faca nimic, iar invidia functiona... Dar le multumesc pentru ca... mi-au facut un mare bine, altfel poate ca nu ajungeam unde sunt si nu ma regaseam ca persoana, nu m-as fi implinit. (...) Dupa '90 am primit invitatii, care insa m-au facut sa ma simt umilita. (...) Bucurestiul nu m-a invitat nici macar acum."

muzica boiereasca, lautareasca de pahar

problema cu manelistii si muzica de azi este cu nu merg la traditie; o tin pe a lor ca un disc stricat de 33rpm care se invarte la 45rpm



Stinge Doamne stelele!






ce combinatie intre Romica Puceanu si Nina Simone!

despre arta si putere in ceausism

*
„Poate, intr-adevar, sint niste oameni care au ajuns la un nivel si sint neintelesi. Sigur, poate sa picteze, sa si le tina acolo, dar ca sa ma oblige sa le iau, sa le cumpar iar nu se poate.“ (Nicolae Ceausescu)

*
„Vedeti dumneavoastra, pina la urma, dezvoltarea constiintei umane nu a inceput cu scriitorul. Progresul constiintei umane nu se datoreaza scriitorului; este, totusi, un adevar de care va trebui sa tinem seama.“ (Nicolae Ceausescu)

*
„Imi face impresia ca unora chiar le este teama sa se mai vorbeasca de umanism si de umanism socialist. Dar oare, tovarasi, acestea sint notiuni pe care trebuie sa le scoatem din uz? (...) Se poate oare concepe, in Romania, o literatura care sa nu-si puna problema de a aborda orice tema in spiritul realismului. Dupa parerea mea, nu se poate.“ (Nicolae Ceausescu)

*
„Vedeti, tovarasi, va trebui sa facem odata un seminar cu scriitorii, sa discutam si problema aceasta a libertatii de creatie.“ (Nicolae Ceausescu)

*
„Vreau sa spun ca mi se pare ca unul dintre lucrurile care constituie mindria Romaniei de astazi este rolul ei de avangarda in lumea de azi si lupta nu e usoara pe care PCR o duce in lumea de astazi pentru niste principii, sa zic asa, morale, in lumea contemporana.“ (A. Paunescu, 1971)

*
„Sa nu se creada ca vrem sa facem istoria partidului la televiziune. Ni s-a cerut astazi.“ (Eugen Barbu, 1972)

*
„Problema care se pune in fata noastra este ca sa folosim aceste documente propuse de tovarasul secretar general pentru ca literatura pe care o facem sa fie mai buna, mai curajoasa, mai plina de indrazneala creatoare sau inspirata, mai frumoasa, mai cuceritoare si care sa incalzeasca si mai bine inimile acestor oameni, acestor 20 de milioane de oameni, care nu o duc in fiecare zi in sunetele unui vals de bal mascat, care muncesc foarte greu si care au nevoie de aceasta literatura a noastra, pe care o platesc cu singe.“ (Aurel Baranga, 1971)

*
„As dori numai sa va comunic ca majoritatea scriitorilor au primit cu un foarte viu interes documentele de partid si in masura in care a fost posibil am tinut socoteala si am imbunatatit munca la Uniunea Scriitorilor.“ (Zaharia Stancu, 1971)

umberto eco

You know, I have written 40 books, but I am famous in Italy for a few sentences in one essay I wrote in 1961, on the quiz programme Buongiorno, where I demonstrate that in every civilisation people have wanted to worship superior beings - the Greek gods, the knights of the round table, superheroes. But television has realised that while the idol was once Greta Garbo, no one could be like Greta Garbo, now the model is the nice girl who looks like everyone else - no one has to feel inferior to her. And television also gives us the fall guy, over whom everybody can exercise his own sense of superiority. In this sense television has brought a radical change.

eminescu

Big bang-ul filozofiei vesticeParmenides

That which is not, is not. "What-is-not" does not exist. Since anything that comes into being must arise out of what-is-not, objects, states of affairs and so on cannot come into being. Likewise, they cannot pass away, because in order to do so they would have to enter the realm of what-is-not. Since it does not exist, what-is-not cannot be the womb of generation, or the tomb of that which perishes. The no-longer and the not-yet are variants of what-is-not, and so the past and future do not exist either. Change, then, is impossible. Equally, multiplicity is unreal. The empty space necessary to separate one object from another would be another example of what-is-not. And since things cannot be anything to a greater or lesser degree—this would require what-is to be mixed with the diluting effect of what-is-not—the universe must be homogeneous.
Παρμενίδης ο Ἐλεάτης

Sorin Antohi despre natura razboiului cultural in varianta autohtona

„Razboaiele culturale“ romanesti sint (in genere) ca si cultura noastra (reiau si elementele unor analize mai vechi): (a) preponderent literar-artistice, fiindca acest domeniu e cel mai articulat la noi; filosofiile si ideologiile se grefeaza pe ceea ce eu numesc „estetica metafizica a societatii“, avind in centru fantasma unui canon non-negociabil; (b) elitiste: numarul celor afectati in vreun fel, cu „forumisti“ cu tot, e neglijabil in raport cu masa persoanelor relativ educate, fiindca acestea din urma sint mesmerizate de scandalurile politice interminabile (in care ideologiile, deci cultura in sens larg, nu joaca nici un rol) si de autocontemplarea metonimica-vicarianta-narcisica prin reality shows; (c) provinciale, adica fara contributii novatoare si deschideri comparative, derivate, intirziate, mimetice, bovarice etc.; (d) fara memorie: dincolo de un eventual gust amar si de insidioasa blazare, dupa marile noastre batalii simbolice nu ramin decit citeva clisee si o persistenta stare de animozitate, de „pace inarmata“, putin favorabila decantarilor si clarificarilor; vestea buna pentru semidocti si ignoranti este ca fiecare generatie poate reinventa roata. Fierbem, asadar, in suc propriu, reusind chiar sa-i atragem pe putinii straini care se intereseaza de noi in luptele noastre factionale fara orizont.

cel mai bun film romanesc?

nostalgie sau chiar valoare?

Munich Glyptothek